Copilul tau nu pronunta bine anumite sunete? Cand trebuie sa ne ingrijoram, afla de la logopedul Galina Lozan: „Cu cat incepem mai devreme terapiile specifice cu atat rezultatele vor fi mai bune si mai eficiente”

Logopedul spune ca, este dificil de stabilit limitele precise de diferentiere intre particularitatile de vorbire si tulburarile de vorbire. De aceea este binevenita consultatia specialistului logoped pentru depistarea timpurie a abaterilor de la parametrii dezvoltarii in norma, chiar din primele luni de viata ale copilului.

Tulburari de limbaj sesizabile in perioada de 3 luni:

- nu priveste in directia sunetului vocii;

- nu cauta contact vizual;

- nu gangureste pana la 3 luni;

- nu apare zambetul social.

In perioada de 6 luni:

- nu se intoarce in directia sunetului vocii;

- nu apare lalatia;

- nu asculta sunetele;

- nu intinde mainile pentru a apuca jucarii;

- nu poate apuca o jucarie.

In perioada de 9 luni:

- nu emite silabe duble, de exemplu ma-ma, pa-pa, ta-ta s.a.m.d.;

- nu poate mesteca hrana solida;

- nu poate sedea sprijinindu-se singur;

- nu incearca sa se ridice in picioare;

- nu intelege gesturile „nu” si „pa-pa”.

In perioada de 12 luni:

- nu intelege cuvinte si instructiuni simple;

- nu emite cuvinte cu sens de exemplu mama, tata s.a.m.d.;

- nu sta in picioare si nu incerca sa mearga;

- nu incearca sa bea cu cana;

- nu arata obiecte la cerere;

- nu arata cateva parti ale corpului;

- nu raspunde la nume;

- nu se joaca in jocul „bau-bau”;

- nu cuprinde si nu imbratiseaza persoanele dragi;

- nu imita miscarile unui copil in joc.

In perioada de 18 luni:

- nu intelege cuvintele si instuctiunile simple;

- nu aduce la cerere obiecte, jucarii;

- nu face din mana pa-pa;

- nu priveste imagini;

- nu poate cladi obiecte unul peste altul;

- nu incearca sa se dezbrace singur de haine simple;

- nu se uita la adult si nu arata cu degetul, atunci cand doreste ceva;

- nu foloseste imaginatia pentru jocul simbolic.

In perioada de 2 ani:

- nu numeste membrii din familie sau animalele preferate;

- nu pune intrebari;

- nu raspunde afirmativ sau negativ la intrebari care cer raspunsuri de tip DA/NU.

In perioada de 3 ani:

- nu comunica in propozitii sau se exprima prin propozitii simple;

- nu relationeaza cu semenii/adultii;

- nu foloseste forma obisnuita a pluralului;

- nu arata pe degete cati ani are;

- nu foloseste pronumele Eu/ al meu/ a mea;

- nu poate povesti cu ce s-a ocupat ieri sau astazi;

- nu respecta reguli de joc in grup condus de un copil mai mare;

- nu indeplineste cerintele formulate de adulti;

- nu delimiteaza zonele de risc de cele familiare: curtea cresei, casei s.a.m.d.;

- nu se joaca alaturi si nu vorbeste cu alti copii.

In perioada de 4 ani:

- nu comunica in propozitii complexe;

- nu indeplineste o serie de comenzi legate intre ele;

- nu poate povesti o poveste fara a folosi imagini;

- nu lucreaza independent la o sarcina de rutina timp de 20 minute;

- nu isi asteapta randul intr-o activitate de grup;

- nu se joaca pe rand cu 2-3 copii;

- nu cere voie sa foloseasca obiecte care apartin altora.

In perioada de 5-6 ani;

- nu comunica in propozitii complexe;

- nu intelege gluma;

- nu foloseste prepozitiile;

- nu numeste sentimente pe care le incearca: suparare, furie, fericire;

- nu pronunta sau pronunta distorsionat unele sunete, de ex.: S; S; Z; J; T; R; L; C; G, P; B; V; F; s.a.m.d.;

- nu are o vorbire clara si fluienta.

Organizarea unei depistari precoce active si eficiente implica o buna cunoastere a dezvoltarii in norma a copilului.

„O abordare integra axata pe copilul de varsta timpurie cu probleme de dezvoltare este foarte actuala. Deoarece nici parintii si nici educatorii nu dispun de literatura suficienta, dupa care sa se conduca si copiii la randul lor, astfel, raman fara sprijin de calitate,” spune Galina Lozan.

Asadar, de cele mai multe ori copiii cu diverse deficiente sunt depistati abia dupa varsta de 3-4 ani, in unele cazuri si mai tarziu. Acesti copii prezinta unele particularitati morfo-functionale care-i diferentiaza sau incep sa-i diferentieze de restul copiilor.

„Unii parinti din dragoste si nestiinta ascund problemele copiilor stopand dezvoltarea intarziata a acestora. Nu numai familia vine in contact cu copilul ci si medicii pediatri, educatorii care trebuie sa valorifice semnificatia unor simptome sau trasaturi, care deviaza cresterea si dezvoltarea copilului de la norma, sa-l indrumeze catre un psihopedagog special,” a mai adaugat specialistul.

In concluzie:

Astazi este un fapt bine stabilit ca depistarea timpurie a copilului cu probleme de dezvoltare de orice gen, trebuie realizata cat mai precoce. Cu cat incepem mai devreme terapiile specifice cu atat rezultatele v-or fi mai bune si mai eficiente.