„Cu 11 ani in urma, cand aveam 21 de ani am nascut o fetita de marimea unui pepene galben, greutatea fiind de 920 de grame si 27 de centimetri, la un termen de doar 27 de saptamani.”

Femeia spune ca, cauza acestei nasteri premature a fost violenta domestica: „Da am avut parte si de asta...”, a adaugat Valentina.

Probabil, acea zi, ii va ramane in memorie pentru totdeauna, ziua in care fostul ei concubin a lovit-o puternic in burta, ceea ce i-a si provocat nasterea. Ulterior, au urmat sangerari, a ajuns la spital, iar medicii i-au spus sa stagneze sarcina, fiind in 27 de saptamani de sarcina. Iar pana intr-un final a nascut pe cale naturala.

„Sincer au fost momente grele pentru mine dar si pentru fetita mea, Daniela, care este o luptatoare din primele secunde de viata. 

Aud si acum in mintea mea soaptele mamei spuse fratelui meu „e un botisor de carne", ea fiind si prima care o vazuse deja in sectia de reanimare si la care medicul i-a spus ca are doar 15% sanse de supravietuire.” 

Valentina spune ca a avut norocul sa fie asistata de cei mai buni medici de la Institutul Mamei si Copilului.

„Le voi fi recunoscatoare toata viata pentru ca datorita lor pe parcursul a trei luni de zile, timp in care am stat internate, nu se miscau de la capul fetitei mele si mereu ma indrumau sa sper la bine si sa nu cad la pamant.

Daniela, fetita mea pe parcursul perioadei cat am fost internate in spital a luat in greutate pana la 1 kilogram si 700 grame. Din motivul ca manca foarte bine, fiind o mancacioasa nu imi ajungea piept si am inceput sa adaugam si laptele praf.”

In rezultat, dupa 3 luni ambele au fost externate din spital, iar fetita era perfect sanatoasa.

„Pana acum nu am suferit nici o maladie, fetita se dezvolta normal, mergem la scoala in clasa a 4-a si iata ne pregatim de examene. Am deja fata mare, ma cuprind emotiile.”

Pentru Valentina aceasta sarcina a lasat consecinte atat morale cat si fizice. 

„Fizic a influentat dezechilibrul hormonal, dar urmez tratament, si psihologic la fel. In urma la tot ce am avut de suferit, am observat ca atunci ceva o supara pe fetita mea, ma doare tare si imi aduc indata aminte de clipele cand statea in incubator si imi strangea unghia cu degetelele alea micute si fragede, de inimioara care i se vedea zbatandu-se prin pielea subtirica.

Imi mai doresc copii, si zece la numar chiar daca or mai fi, dar as vrea sa duc sarcina pana la capat si cum zic eu „sa am si eu o burta mare si sa merg ca un ursulet.”

Astazi, Daniela nu se deosebeste de ceilalti copii de aceeasi varsta. Se dezvolta ca un copil normal.

Anual, in Republica Moldova se nasc aproximativ 1.500 de copii prematur.