Cancerul de vezica urinara este mai frecvent la barbati decat la femei, iar riscul creste odata cu varsta, mai ales dupa 55 de ani, insa poate aparea la orice varsta. Majoritatea cancerelor vezicii urinare sunt diagnosticate intr-un stadiu incipient, atunci cand boala este foarte tratabila. Insa chiar si cancerele vezicii urinare in stadiu incipient pot reaparea dupa un tratament de succes. Din acest motiv, persoanele cu acest tip de cancer au nevoie in mod obisnuit de teste de urmarire timp de mai multi ani dupa tratament. Simptomele cancerului de vezica urinara pot include sange in urina (urina poate avea un aspect rosu aprins sau maro, desi uneori urina pare normala si sangele este detectat la un test de laborator), urinare frecventa si dureroasa si dureri de spate.
Pentru un pacient diagnosticat cu cancer de vezica urinara, tratamentul se va baza pe tipul, gradul si stadiul cancerului, precum si pe sanatatea generala a acestuia. Tratamentul poate include interventii chirurgicale, chimioterapie, radioterapie, imunoterapie sau terapie medicamentoasa tintita.
Cum se diagnosticheaza cancerul de vezica urinara?
In ceea ce priveste diagnosticarea cancerului de vezica urinara, se poate face cistoscopie, biopsie, citologia urinei si teste imagistice.
Pentru a efectua o cistoscopie, medicul introduce un tub mic si ingust (cistoscop) prin uretra. Cistoscopul are o lentila care permite medicului sa vada interiorul uretrei si al vezicii urinare si sa examineze aceste structuri pentru semne de boala.
In timpul cistoscopiei, medicul poate trece un instrument special prin luneta si in vezica urinara pentru a colecta o proba de celule (biopsie) pentru testare. Aceasta procedura se numeste uneori rezectie transuretrala a tumorii vezicii urinare, care poate fi, de asemenea, utilizata pentru tratarea cancerului de vezica urinara.
O proba de urina este analizata la microscop pentru a verifica celulele canceroase intr-o procedura numita citologie a urinei.
Testele imagistice, cum ar fi urograma computerizata sau pielograma retrograda, permit medicului sa examineze structurile tractului urinar.
Acum, o echipa americana de cercetare arata ca un test de screening pentru urina care foloseste o proteina, keratina 17 (K17), pe post de biomarker al cancerului, poate detecta prezenta unor cazuri noi sau recurente de cancer al vezicii urinare. Metodologia din spatele testului provine din cercetari realizate la Universitatea Stony Brook din SUA.
Detectarea cancerului de vezica s-ar putea face mai simplu
Detectarea exacta a cancerului de vezica urinara sau a carcinomului urotelial este adesea dificila, costisitoare si implica teste invazive. In viitor, aceasta metoda, bazata pe detectarea K17 in probele de urina, ar putea ajuta la ghidarea tratamentului prin imbunatatirea preciziei diagnosticului.
Autorii cercetarilor afirma ca este important sa se gaseasca biomarkeri noi pentru a detecta mai precis carcinomul urotelial, deoarece metodele standard utilizate in majoritatea laboratoarelor de citologie se bazeaza in primul rand pe detalii microscopice care nu disting intotdeauna in mod clar cancerul de celulele benigne.
Anterior, cercetatorii au coordonat o echipa de studenti si colaboratori ai Universitatii Stony Brook pentru a demonstra ca K17 este un biomarker foarte sensibil si specific pentru carcinomul urotelial in tesuturi obtinute prin biopsie si probe chirurgicale. Actualul studiu se bazeaza pe aceste constatari pentru a arata ca testarea K17 ar putea fi efectuata si ca un test neinvaziv pe specimene de urina.
Folosind diferite seturi de probe de urina, echipa de cercetare a constatat ca testul K17 de urina a detectat cancerul de vezica urinara in proportie de 97% dintre cazurile confirmate prin biopsie. Din aceste rezultate si alte constatari bazate pe testare, autorii concluzioneaza ca testarea K17 reprezinta o metoda de diagnosticare foarte sensibila si specifica pentru screeningul initial si pentru detectarea recurentei in toate stadiile cancerului de vezica urinara.
Potentialul acestui test ca un mod neinvaziv de a detecta carcinomul urotelial va contribui in viitor la transformarea nu numai a practicilor de diagnostic, ci si a interventiilor timpurii de tratamentului si a prognosticului in ceea ce priveste evolutia bolii.
Cum se trateaza cancerul de vezica urinara?
Tratamentul cancerului de vezica urinara poate include interventie chirugicala pentru a elimina celulele canceroase, chimioterapie in vezica (chimioterapie intravezicala), pentru tratarea cancerelor limitate la mucoasa vezicii urinare, dar care prezinta un risc ridicat de recurenta sau progresie la un stadiu superior sau chimioterapie pentru intregul corp (chimioterapie sistemica), pentru a creste sansa de vindecare a unei persoane care are o interventie chirurgicala pentru indepartarea vezicii urinare sau ca tratament primar atunci cand interventia chirurgicala nu este o optiune.
De asemenea, tratamentul acestui tip de cancer se poate face prin radioterapie, pentru distrugerea celulelor canceroase, adesea ca tratament primar atunci cand interventia chirurgicala nu este o optiune sau nu este dorita, prin imunoterapie, pentru a stimula sistemul imunitar al organismului sa combata celulele canceroase si prin terapie tintita, pentru a trata cancerul avansat atunci cand alte tratamente au esuat.
In anumite situatii, persoanele cu cancer de vezica invaziva musculara care nu doresc sa fie supuse unei interventii chirurgicale pentru indepartarea vezicii urinare ar putea lua in considerare in schimb o combinatie de tratamente. Cunoscuta sub numele de terapie trimodala, aceasta abordare combina rezectia transuretrala a tumorii vezicii urinare cu chimioterapie si radioterapie. In primul rand, chirurgul efectueaza o rezectie transuretrala a tumorii vezicii urinare pentru a elimina cat mai mult posibil din cancer, pastrand in acelasi timp functia vezicii urinare. Apoi, urmeaza un regim de chimioterapie impreuna cu radioterapie.
Daca nu tot cancerul a disparut dupa terapia trimodala sau exista o recurenta a cancerului invaziv muscular, medicul poate recomanda o cistectomie radicala (operatie de indepartare a intregii vezici si a ganglionilor limfatici din jur).
Dupa tratamentul cancerului de vezica urinara, medicii recomanda de obicei un test pentru a examina interiorul uretrei si al vezicii urinare (cistoscopie) la fiecare trei pana la sase luni in primii cativa ani. Dupa cativa ani de supraveghere fara a detecta reaparitia cancerului, este posibil ca pacientul sa aiba nevoie de o cistoscopie doar o data pe an, desi medicul poate recomanda si alte teste la intervale regulate.