Uimitor, desi initial paralizat, Gage si-a recapatat rapid constiinta si a fost capabil sa vorbeasca si sa mearga. Gage a supravietuit accidentului, dar personalitatea sa s-a schimbat dramatic.
Anterior Gage era tipul de persoana prietenoasa, usor abordabila. Dupa accident a devenit iritabil si suspicios, schimband des slujba. A murit 12 ani mai tarziu, in 1860, la 36 de ani, iar craniul sau este expus publicului in Muzeul Warren, Scoala de Medicina Harvard.
O echipa de cercetatori formata din Antonio Damasio, Grabowski, Frank si Galaburda au reconstruit in mod exact calea urmata de bara de fier care i-a penetrat craniul lui Gage. Acestia au creat un model 3D al craniului, aratand ca bara a trecut prin zona prefrontala a creierului.
Cercetatorii au aratat ca: „Cazul lui Gage se potriveste cu un model neuro-anatomic pe care l-am identificat si in cazul altor 12 pacienti", toti suferind de efecte psihologice similare. „Abilitatea acestora de a lua decizii rationale in probleme personale si sociale este compromisa, la fel fiind si capacitatea lor de a procesa emotii".
Cazul lui Gage arata capacitatea incredibila a creierului de a mentine functionarea in conditiile unei leziuni grave. Gage a fost norocos; bara de fier nu a afectat arterele principale care alimenteaza cu sange creierul. Avand alimentarea cu sange asigurata, creierul a continuat sa-si execute functiile, cu efectele mai sus amintite.
Faimosul neurolog si scriitor Antonio Damasio a scris o carte intitulata „Eroarea lui Descartes” (publicata in 1994), care a facut destula valva la aparitie si care prezinta cazul lui Phinaes Gage si ceea ce am invatat din acest caz. Iata o scurta prezentare a ideii cartii:
„In vara lui 1848, Phineas Gage, muncitor feroviar, sufera un accident teribil: in urma unei explozii, o bara metalica ii trece prin cap. Isi revine surprinzator, dar si mai surprinzatoare sunt efectele accidentului: fara sa piarda nimic din cunostintele si capacitatile pe care le avusese, firea lui Phineas Gage se schimba radical. Devine insensibil, pierde orice urma de afectivitate. In plus, e incapabil sa mai ia hotarari, iar viata lui se destrama.
Pornind de la acest caz clasic, Antonio Damasio analizeaza efectele lezarii lobului frontal al creierului si observa ca insensibilizarea afectiva e mereu insotita de disfunctii ale capacitatii de a rationa. Ipoteza lui Damasio, sustinuta de numeroase dovezi, e ca ratiunea se intemeiaza pe emotii si sentimente, cu alte cuvinte, ca nu exista o ratiune pura, rupta de celelalte functii ale creierului si de corp. Eroarea lui Descartes consta in distinctia arbitrara operata de filozoful francez intre minte si corp, eroare perpetuata de traditia culturala occidentala".