Se intampla ca frica sa depaseasca situatia obiectiva traita la moment, iar ceea ce traim de fapt sunt stari de anxietate, scrie psihoterapeutul pe pagina sa de Instagram.
Primele frici din viata unui bebelus sunt acelea mostenite de la mama:
- mama simte frica de a fi judecata, criticata pentru ca nu este o mama buna;
- mama simte ca nu va reusi sa le faca pe toate, se autocritica pentru ca nu este perfecta;
- mama simte ca nu va avea suportul necesar de la cei din jur, ca nu va mai fi iubita si importanta;
- mama simte ca nu va mai avea timp pentru ea si se subestimeaza pentru aceasta;
- mama simte frica de abandon, de a ramane singura, astfel devine si mai nesigura pe ea.
„As putea sa descriu sute de astfel situatii. Sunt convinsa ca in unele va regasiti, asa ca va invit sa luati o foaie curata si sa noteaza fricile pe care le simtiti la moment. Noteaza tot ce iti vine, oricate ar fi, dar desfasurate pana la detalii.
Dupa ce ai incheiat - le recitesti de minim 3 sau de mai multe ori, fara sa le modifici. Apoi rupeti foaia in bucatele si ia-o de la capat. Scrie inca o data de ce anume iti este frica.
Recomand sa faci acest exercitiu de minim trei ori. Este important ca in exprimarea fricilor sa fii cat mai concret, adica sa termini fraza pana la sfarsit.
Exemplu: „Imi este frica sa nu fac fata situatiei.”
Mai bine ar fi: „Imi este frica sa nu fiu acceptata si inteleasa pentru ca nu voi reusi sa fac si curatenie in casa, si mancare calda pe masa, eu nu voi fi ingrijita, haine calcate… continua pana nu mai ai ce scrie,” a scris Lorina Buga.