Cancerul de san este o afectiune maligna frecventa. Se estimeaza ca factorii de risc modificabili cunoscuti reprezinta doar aproximativ o treime dintre cazurile de cancer de san aparut dupa menopauza si o fractie chiar mai mica a cazurilor de cancer mamar inainte de menopauza. Astfel, sunt necesare noi strategii pentru identificarea factorilor de risc modificabili, in special pentru cancerele de san care apar inainte de menopauza.
Metabolitii sunt molecule mici produse si consumate de metabolismul celular. Studiul colectiei complete de metaboliti, numiti metabolomica, ofera o semnatura directa a activitatii celulare in organism si a aparut ca un instrument puternic pentru diagnosticul, caracterizarea si predictia bolii.
Metodele metabolomice au descoperit biomarkeri pentru o mare varietate de tipuri de cancer, inclusiv colorectal, gastric, pancreatic, hepatic, ovarian, mamar, esofagian si pulmonar. In cancerul de san, metabolomica s-a dovedit utila pentru caracterizarea biologiei tumorilor, pentru prezicerea raspunsului la tratament, anticiparea recurentei si estimarea prognosticului.
Mai recent, studii epidemiologice prospective au folosit metabolomica pentru a identifica factorii de risc ai metabolitului pentru mai multe tipuri de cancer. Pentru cancerul de san, studiile au folosit atat metode pentru a descoperi factorii de risc metabolomici asociati cu dieta, indicele de masa corporala (IMC), metabolismul microbiotei, lipidele, aminoacizii si alte cai metabolice. Desi mai multe studii au stratificat rezultatele in functie de starea receptorilor de estrogen, niciun studiu prospectiv privind cancerul de san metabolomic nu a investigat efectele diferentiale in functie de menopauza.
11 metaboliti asociati cu riscul de cancer mamar
Intr-un studiu¹ publicat in jurnalul Npj Breast Cancer in mai 2021, a fost evaluata asocierea a peste 200 de aminoacizi circulanti masurati prospectiv si metaboliti asociati aminoacizilor cu risc de cancer mamar in randul unor femei care nu ajunsesera inca la menopauza care participau la Nurses 'Health Study II (NHSII) .
1057 de cazuri si 1057 de controale potrivite au fost incluse in acest studiu. Femeile aveau o varsta medie de 53 de ani si se aflau predominant in perioada de premenopauza (80%) in momentul recoltarii sangelui. La diagnostic, 42% dintre femei se aflau in premenopauza si 46% erau in postmenopauza. Timpul mediu dintre recoltarea sangelui si diagnostic a fost de 8 ani.
11 metaboliti au fost asociati in mod semnificativ cu riscul de cancer mamar: sase metaboliti au fost asociati cu un risc mic, iar cinci metaboliti au fost asociati cu un risc mai mare de cancer de san in general. Dintre acestia, acidul uldimetilguanidino valeric, acidul 2-aminohippuric si piperina au avut cele mai puternice corelatii inverse, in timp ce C40: 7 fosfatidiletanolamina plasmalogen si asparagina au avut cele mai puternice corelatii pozitive cu riscul de cancer.
Piperina este un polifenol responsabil pentru iuteala din piperul negru si are o gama larga de proprietati: antidiabetic, antiinflamator, imunomodulator, de reducere a rezistentei la insulina si de biodisponibilitate sporita a medicamentelor. Piperina inhiba, de asemenea, tumorogeneza, angiogeneza tumorii, proliferarea celulelor canceroase, migratia si invazia celulelor canceroase si imbunatateste apoptoza si autofagia.
De asemenea, s-au observat efectele sinergice ale piperinei cu medicamentele utilizate in chimioterapie (paclitaxel, doxorubicina), medicamentele de terapie hormonala (tamoxifen), radioterapie, medicamente de terapie bazate pe TRAIL.
Acidul dimetil guanadino valeric (DMGV), un cetoacid organic, este produsul transaminarii dimetilargininei asimetrice, care inhiba semnalizarea oxidului nitric, cruciala pentru functia endoteliala. Dimetilarginina asimetrica in exces este asociata cu un risc crescut de boli cardiovasculare. Acidul dimetil guanadino valeric plasmatic este asociat pozitiv cu boala coronariana incidenta, mortalitatea cardiovasculara, ficatul gras non-alcoolic si diabetul de tip 2.
Acidul dimetil guanadino valeric circulant este direct corelat cu rezistenta la beneficiile metabolice ale exercitiului fizic. Consumul de legume si vin rosu este asociat cu un nivel circulant mai mic de DMGV, in timp ce consumul de bauturi indulcite cu zahar este asociat cu un nivel mai mare de DMGV circulant. DMGV a fost asociat cu un risc mai mic de cancer mamar in studiul de fata. Nivelurile ridicate de asparagina si creatina au fost asociate cu un risc crescut de cancer mamar.
Asparagina si creatina cresc riscul de cancer mamar
Studiile in vitro privind cancerul mamar arata ca biodisponibilitatea asparaginei sustine invazia cancerului si metastaza si ca acest efect este prevenit prin limitarea biodisponibilitatii asparaginei. Creatina este obtinuta din consumul de carne si sintetizata endogen din arginina, glicina si metionina. Majoritatea creatinei se gaseste in muschii scheletici si o cantitate semnificativa se gaseste si in creier.
Omnivorii obtin aproximativ 50% din creatina zilnica din carne si 50% sunt biosintetizati, in timp ce vegetarienii biosintetizeaza cea mai mare parte a creatinei si au niveluri semnificativ mai mici de creatina musculara decat consumatorii de carne. Creatina este descompusa in creatinina intr-o reactie de prim ordin, a carei viteza scade odata cu varsta si care scade masa musculara.
Metabolismul creatinei / creatininei joaca un rol important in metabolismul energetic in tesutul muscular scheletic si, prin urmare, tulburarile din aceasta cale sunt asociate cu multe boli musculare, fie drept cauza, fie drept consecinta. Potrivit autorilor studiului, nici o lucrare anterioara nu a raportat o legatura intre creatina si riscul de cancer mamar. Cu toate acestea, asocierea observata in aceasta analiza este in concordanta cu asocierea pozitiva dintre carnea rosie si riscul de cancer mamar la femeile aflate in premenopauza.
Legatura dintre asparagina si raspandirea cancerului de san a fost explorata si in alte studii. Alimentele bogate in asparagina includ lactatele, carnea de vita, carnea de pasare, ouale, pestele, fructele de mare, sparanghelul, cartofii, leguminoasele, nucile, soia si cereale integrale. Alimentele cu continut scazut de asparagina includ majoritatea fructelor si legumelor.
Creatina apare in mod natural in carnea rosie si peste, este fabricata de organism si poate fi obtinuta si din suplimente. Suplimentele sunt folosite de sportivi pentru a-si imbunatati performantele, de adultii in varsta pentru a creste masa musculara si pentru a trata problemele care rezulta atunci cand organismul nu poate metaboliza creatina pe deplin. Insa prea multa creatina poate duce la hipoglicemie, hipertensiune, tromboza venoasa profunda, pietre la rinichi si altele.