Elena COSTRU-TASNIC, MAMA: „Era o zi de iarna cand familia noastra a trecut printr-un vertitabil soc pentru ca fetita noastra fiind la un program dupa scoala suntem telefonati din motiv ca fetita a cazut”.
Gabriela: „Eram la program de after school, la activitatea de dansuri, faceam acolo careva exercitii si a cazut peste mine o fetita, de aceea mi s-a fracturat mana. Nu am simtit aproape deloc durerea, pur si simplu nu intelegeam ce s-a intamplat”.
Elena COSTRU-TASNIC, MAMA: „Era o fractura urata, la ambele oase ale antebratului. Chiar daca pielea era intreaga inauntru nu era bine ce se intampla”.
Cu o rapiditate extraordinara, radiografia si serviciile de laborator au fost realizate intr-un interval de timp extrem de scurt. Aceasta eficienta a oferit medicilor toate informatiile necesare pentru a planifica cu precizie interventia chirurgicala.
Elena COSTRU-TASNIC, MAMA: „Era nevoie de o interventie de urgenta. Domnul chirurg deja era plecat, dar s-a intors la spital si a fcaut acea interventie care a decurs fara complicatii, a decurs rapid. Noi nici nu am inteles bine cand s-a intamplat tot ca copilul deja era intors in salon, revenit din anestezie, reactionand bine si neavand dureri”.
Dupa interventie, Gabriela si mama ei au petrecut o noapte in stationar pentru a se asigura ca recuperarea postoperatorie decurgea fara complicatii.
Elena COSTRU-TASNIC, MAMA: „Noaptea dupa interventie era de asteptat sa fie mai delicata pentru ca bineinteles scade efectul analgeticelor, durerea se face mai mare si copilul nu intelege ce se intampla. Dar fiind intr-un stationar in care personalul este dedicat si are grija de pacientii sai non-stop ne-am simtit in siguranta si ajutati chiar la miez de noapte atunci cand am avut nevoie de analgezice si fiind mereu supravegheati a trecut si aceasta perioada destul de usor si am putut a doua zi sa mergem chiar acasa”.
Urmau patru luni dificile, in care Gabriela a trebuit sa infrunte provocarile recuperarii.
Gabriela: „In 4 luni am invatat sa scriu cu mana stanga, sa mananc cu mana stanga si alte lucruri pe care le faceam cu mana dreapta”.
Elena COSTRU-TASNIC, MAMA: „Am avut noroc pentru ca chiar daca a fost un proces lung a fost unul lipsit de complicatii. Ne-am intors in mod repetat pentru pansamente, a trebuit sa facem anumite exercitii pentru a tine manuta activa”.
In cele din urma, momentul mult asteptat a sosit: ghipsul a fost inlaturat, iar Gabriela a putut sa-si foloseasca din mana dreapta.
Gabriela: „Acum nu am nici o problema sa fac orice lucru cu mana dreapta, inot, am jucat si badminton”.
Elena COSTRU-TASNIC, MAMA: „Recuperarea post-gips a fost una buna. Aceasta a fost posibil datorita unei monitorizari atente, grijei din partea personalului medical, asa ca avem doar cuvinte de lauda in adresa tuturor celor care ne-au ajutat sa trecem de aceasta perioada complicata”.