Problema educatiei si a sigurantei copilului este cu atat mai importanta in ziua de astazi cu cat pericolele par ca se inmultesc pe zi ce trece. Fiecare parinte ar dori sa isi pastreze copilul sanatos, ferit de amenintari si sa ii ofere cea mai buna educatie. Problema este ca linia dintre echilibru si exagerare este una fina si multi dintre parinti ajung sa treaca din rolul de parinti grijulii in rolul de parinti anxiosi sau parinti hiperprotectori.
Este bine de precizat de la bun inceput ca unul dintre rolurile parintilor este de a pune limite. Copilul este o faptura care doreste sa permanent sa cunoasca lucruri noi, sa experimenteze noi senzatii, sa simta noi emotii. Acest lucru poate fi periculos pentru el si parintii pot ajunge foarte usor in situatia de a fi panicati cu privire la activitatile pe care doresc copiii sa le experimenteze.
A traversa strada singur printr-un loc nemarcat, a merge cateva strazi mai departe sa se joace sau a se juca intr-un mod in care s-ar putea accidenta sunt actiuni care ar putea inspaimanta orice parinte cu un copil de 4-5 ani.
Este normal ca un parinte sa vrea sa isi protejeze copilul, insa diferenta dintre a face bine copilului si a face rau este una sensibila. Parintele ii face bine cand ii limiteaza impulsurile, cand il opreste si ii ofera un ghidaj despre ceea ce inseamna un comportament pro-social, dar ii poate face rau daca aceste limitari se transforma in constrangeri care ii opresc dorinta de cunoastere si libertatea copilului.
Copilul doreste sa exploreze si sa simta lucruri din ce in ce mai variate. In momentul in care i se spune ca este gresit sa traverseze strada printr-un loc nemarcat si i se explica aceasta interdictie, el interiorizeaza interdictia si intelege mai bine tendintele si riscurile pe care exprimarea acestora le presupune. Astfel, ajunge sa isi poata controla impulsurile cu ajutorul interdictiilor parentale.
De ce e important sa-i explici copilului motivul interdictiei
Un punct important care face diferenta dintre un stil autoritar sau hiperprotector de parenting si unul sanatos este explicatia.
Este important sa ii oferi copilului o explicatie pentru restrictia impusa, sa il ajuti sa inteleaga nu doar interdictia, ci si motivul ei. Este important sa inteleaga cum te simti tu si ce anume te inspaimanta.
In momentul in care controlul parental este mult prea strict, iar anxietatile parintilor ajung sa ii ingradeasca libertatea copilului, cel mic va simti ca tendintele sale sunt gresite si ca este interzis sa simta o anumita emotie.
Spre exemplu, daca un copil doreste sa mearga un pic mai departe in parc pentru a se juca cu copiii, ar trebui sa te intrebi daca exista vreun risc REAL de a pati ceva.
Excluzand riscurile care au o probabilitate minima (a fi furat de un strain, a cadea un copac pe el etc.), poate ajungi la concluzia ca nu exista niciun potential pericol ce ar putea motiva refuzul. In cazul in care exista un pericol real, atunci trebuie sa ii explici acest pericol.
Consecintele traiului cu parinti hiperprotectori
In cazul in care sustii ca il protejezi tinandu-l aproape chiar daca nu exista un pericol, ii lezezi dorinta de a creste. In cazul in care situatia se repeta, copilul poate sa ajunga sa inteleaga ca de la o anumita distanta fizica fata de tine exista o amenintare.
Dincolo de relatia cu tine exista pericolul. De aceea va continua sa stea in relatie cu tine. Va avea o greutate de a se desparti de tine pentru a gasi prieteni, pentru a gasi o iubita.
Va tinde catre a fi o persoana conservatoare, catre a ramane in familie atat in ceea ce priveste prezenta fizica, cat si prezenta spirituala. Va cauta aceleasi locuri de munca precum le au parintii sau va dori sa construiasca o casa langa casa parinteasca, pentru a sta mereu aproape de parinti.
Ai vazut si tu persoane la varsta de 40-50 de ani care au trait toata viata alaturi de parinti, chiar daca ar fi avut sanse mult mai bune departe, intr-un oras mai mare? Ai vazut persoane care traiesc in continuare in casa parinteasca, chiar daca este deranjant si pentru ei, si pentru parinti, iar necesitatile materiale sunt suficiente? Ai vazut si tu persoane care dau in permanenta vina pe parinti pentru toate acele lucruri pe care nu au avut sansa sa le faca?
Exista in toate aceste cazuri legaturi nesanatoase cu parintii. Intr-un fel, copilul a ramas blocat in relatia cu parintii si nu s-a putut desprinde, atat fizic, cat si emotional.
Nimic nu este mai frumos decat un copil care creste sanatos, fericit si liber. El ajunge sa faca ceea ce isi doreste, sa aleaga o meserie potrivita si toate acestea se pot implini doar daca exista dragoste din partea parintilor.
Desigur, exista persoane care se simt prinse in acest cerc, simt ca nu pot iesi. Exista si copii pe care parintii stiu ca i-au incurcat intr-un fel sau altul si nu stiu cum sa ii descurce. Pentru aceste lucruri, exista psihoterapie.