De ce ati ales aceasta profesie care nu este una usoara?
"Nu de la inceput am avut certitudinea si discernamantul ca pot si vreau sa activez cu daruire si straduinta in acest domeniu. Intelegeam ca este mult mai complex si foarte individual pentru fiecare copil in parte. Teama de volumul informational si pastrarea integritatii personale au persistat o perioada indelungata. Alaturi mi-au fost oameni deja bine-instruiti si cu ani de experienta. Incurajarea lor si a parintilor copilului cu care am inceput activitatea mi-au dat aripi sa continui deja de 6 ani."
Ce puteti spune despre domeniul in care activati anume in Republica Moldova?
"Este slab dezvoltat. Teoretic parca multi deja cunosc multe, dar in practica putin ce se implementeaza, justificand ca nu ajunge buget. Sunt situatii critice frecvente, nestandarte cu privire la care nu stii la cine sa apelezi ca sa te directioneze corect. Statul nu ofera posibilitati de instruire gratis si schimb de experienta cu alte tari avansate in acest domeniu. Cand lucrezi cu "palpabilitate" poti ajunge si la rezultate "plapabile", in dependenta de valorile pe care lei ai."
Care au fost provocarile la inceput de cariera?
"Provocari erau multe si diverse:
- sunt sau nu gata sa schimb modul de a reactiona, gandi;
- flexibiliatea atitudinii mele asupra noilor circumstante si situatii;
- cum sa colaborez eficient, constructiv cu parintii copiilor;
- pe parcurs a aparut provocarea de colaborare eficienta cu institutiile de invatamant;
- daca vei primi corect critica, ca ceva constructiv."
Cum va influenteaza emotional fiecare copil in parte cu care lucrati?
"In timp s-au format hotare psiho-emotionale, care imi dau posibilitatea sa fac o analiza obiectiva despre copil, plus autoanaliza daca am resurse sa-i ajut cu ceva. E binevenita compasiunea, dar parintii vor sa auda clar daca poti si vrei sa ii ajuti."
Care sunt diagnozele copiilor?
"Diagnozele cu care am lucrat au fost: schizofrenie, spectru autist, down (ca psihopedagog)."
Care sunt strategiile prin care faceti fata in procesul de recuperare al copilului cu probleme?
"Nici nu stiu daca pot numi proces de recuperare fiindca este posibilitatea sa ajungem pana la mijlocul unui drum "lung". Eu imi pun scopuri pe care vreau sa le ating si daca-mi reuseste e victoria noastra (si a parintilor). Incerc de fiecare data sa-i incurajez pe parinti ca trebuie de mers cu fruntea sus, indraznet, pana la urma. Optimismul lor se reflecta si asupra mea."
Care a fost cel mai dificil caz care v-a marcat?
"Cel mai dificil caz care m-a marcat este cazul unei fetite diagnosticate cu schizofrenie completa si severa. E complicat sa vorbesti cu "persoane diferite" din ora in ora, sa tii sub control atacurile agresive. Esti nevoit sa dezvolti un mare spirit de observatie."
Cum ii caracterizati pe parintii care au asemenea copilasi si cum ii incurajati?
"Parinti curajosi, necomplexati, puternici, cu o capacitate nemaipomenita de a iubi neconditionat."
Ce ii lipseste sistemului educational din tara noastra anume din perspectiva copiilor cu nevoi speciale?
"Inimi deschise de a-i primi in anturajul sau, lipsa de judecata si discriminare, posibilitatea de a duce un trai decent macar ce tine de strictul necesar."
Fiind o mama solitara si avand un copil care la fel se confrunta cu o problema de sanatate, de unde luati curajul de a le oferi emotii pozitive si devotament copiilor?
"Imi satisfac nevoia mea personala deoarece sunt limitata de a-mi putea ajuta copilul. Medicina a facut pana la moment ce a stiut, dar cred ca Dumnezeu vindeca si copilul meu nu este o exceptie. Ceea ce vroiam sa mi se ofere mie in anumite situatii dificile: incurajare, o imbratisare sincera, grija si altele, vreu sa ofer si eu altora. Cat de bine imi reuseste, nu stiu."
Cum reusiti sa convingeti mamele ca, in fond, copii lor au nevoie de un psihopedagog? (In contextul in care multor parinti le este rusine ca au copii cu tulburari).
"De obicei, parintii sunt directionati de organele competente de a da asa sfaturi ca au nevoie sau nu de psihopedagog. Daca aproba sau nu aceasta propunere, ramane la discretia parintilor. E de dorit sa se informeze bine parintii ce rol au orele cu un psihopedagog."
De ce, deseori, copiii care au dizabilitati sunt parasiti de tatii lor, sau si de mame?
"In afara de lasitate, egoism si pastrarea propriei zone de confort, nu stiu ce sa mai zic la acest subiect."
Cum reusiti dumnevoastra si cum putem noi, ceilaltii oameni, sa integram acesti copii in societate?
"Integrarea in societate se face mai mult la nivel teoretic. Eu nu pot sa ma laud ca-mi reuseste acest lucru 100%, fiindca anturajul mai mult se pastreaza cel din familie, a apropiatilor, a asistentului personal. Nu simt dorinta societatii de a fi cel putin mai toleranti cu acesti copii. Dorinta si beneficiul acesta, de a schimba modul de a gandi despre ei si interactiona cu acesti copii sper pe viitor sa se schimbe."