Catalina OSOIANU, REPORTER PRO TV, MEDIC SPECIALIST SANATATE PUBLICA: „Anual, la 21 martie este marcata Ziua Internationala a sindromului Down, chiar daca se considera ca majoritatea dintre ei sunt limitati, mai multi copii practica diverse activitati si daruiesc dragoste celor din jur.”
Astfel, i-am cunoscut pe eroii reportajului de astazi. Pe Ernest, in varsta de 15 ani l-am intalnit la un antrenament de taekwondo, iar pe micul Bogdan, de 7 ani, in sala de dans, unde mama sa este profesoara.
Diana BELSCHII, MAMA LUI BOGDAN: „Ma numesc Belschii Diana, sunt mamica unui baietel cu sindrom Down. Sunt antrenor de dansuri, predau la gradinita si liceu. In prima parte a zilei merge la gradinita, intr-a doua parte, cand deja si eu ma eliberez, mergem la inot, logoped, terapii ocupationale si ceea ce tine de dezvoltarea adaugatoare a lui Bogdanel.”
Mama lui Bogdan participa frecvent la diverse concursuri de dans in afara tarii, impreuna cu elevii sai, iar Bogdan este cel care ii insoteste mereu, cu mare entuziasm.
Diana BELSCHII, MAMA LUI BOGDAN: „Noi am inceput sa calatorim undeva de 2 ani. Cineva ne-a spus ca el se dezvolta cand schimba anturajul, locatia si iese din zona de confort. Si noi am hotarat, il luam cu valiza si incepem sa calatorim. Marea e ceva aparte, noi ne straduim dupa posibilitati, macar de 2-3 ori pe an sa mergem, si luam cel mai mare tur de 10-15 zile. In acest timp are o dezvoltare mult mai mare, cum am merge noi o luna, doua la terapie. Este mai sigur pe sine, este cu mult mai de sine statator. Unica e problema faptul ca nu vorbim, abia acum a inceput. Si daca vizual si memoria functioneaza super bine, cu logopedul mai avem mult de lucru.”
Desi au fost multe provocari, parintii lui Bogdan au reusit sa-i creeze un mediu confortabil, adaptat nevoilor si curiozitatii sale.
Diana BELSCHII, MAMA LUI BOGDAN: „Bogdan are un plus mare, fata de el se comporta cumva ca cu un copil obisnuit, dar poate depinde si de atitudinea mea fata de el. Cu ce ochi o sa ma uit eu la dansul, cu aceeasi ochi si atitudine o sa se uite si ceilalti din jur. Si niciodata nu mi-a placut chestia asta de victima, sau cineva sa ma jeleasca. Nu, eu nu sunt tipul acela de mama, de femeie, intotdeauna am fost asa: eu pot, eu stiu, eu fac, eu nu am cand. Noi avem o legatura cred ca asa mai aparte. Daca eu sunt bine mersi, el e si mai bine, daca eu ma simt moral, fizic cumva nu ok, atunci Bogdan are frustrari, nervi, capricii, neatentie, neascultare.”
Datorita efortului parintilor, Bogdan este un copil foarte sociabil, integrandu-se cu succes intr-o gradinita obisnuita, unde este indragit si apreciat de toti ceilalti copii.
Diana BELSCHII, MAMA LUI BOGDAN: „Noi suntem parintii ceea care mereu suntem inconjurati de oameni, mergem in ospetie, el e cu noi mereu la orice sarbatoare, picnic, restaurant. Noi suntem veseli, el automat mereu e intr-o energie buna, pozitiva, zambaret, iubitor, de sine statator, foarte bravo. Foarte mult depinde de atitudinea parintelui fata de copilul sau, si anume ceea ce vrea el de la copil.”
Si Ernest a fost intotdeauna sustinut si incurajat de cei dragi. Iar printre putinele cuvinte pe care le rosteste se enumera: mama si taekwondo.
Elena GUTU, MAMA LUI ERNEST: „Practicam taekwondo-ul deja de 3 ani. Pentru Ernest a fost un pas foarte mare de a ajunge in aceasta sala sportiva, cu asemenea antrenori foarte bravo. Deja avem niste performante noi micute, dar pentru Ernest sunt foarte mari. Pana in final nu este atat de important sa zicem locul 1, sau ca este campion, pentru noi este important ca Ernest este un copil foarte fericit. El este inconjurat de dragoste, de oameni buni.”
Daniel GRECU, ANTRENOR TAEKWONDO: „Ernest se antreneaza inca de cand am deschis noi grupul, din anul 2021 luna octombrie, el este printre primii sportivi care au venit in sala noastra. El de la inceput a indragit acest sport, si in general ne-a indragit pe noi, in tot ceea ce am inceput sa facem. De fapt, zambetul lui si dragostea lui fata de oameni, asta e ceva mai deosebit. El ori de cate ori vine la antrenament este foarte pozitiv si de fapt ne da noua o energie foarte buna.”
Ernest face parte dintr-un grup de antrenament de taekwondo, predestinat copiilor cu diverse conditii, precum autism, sindrom Down sau retard mental.
„Ei sunt foarte fericiti si bucurosi ca practica acest sport si sunt si ei in rand cu ceilalti copii obisnuiti, vin cu mare drag, comunica cum este posibil. Degraba o sa avem campionat unde vor participa copiii nostri. Deci, Ernest creste un baietel absolut fericit.”
Chiar daca Elena activeaza zilnic, ea reuseste sa-i organizeze lui Ernest o agenda saptamanala diversa.
„Ernest frecventeaza scoala numarul 5, scoala auxiliara. Merge intr-o scoala unde este inconjurat de multa dragoste si este ca in familie. Intre timp mergem 2 ori pe saptamana facem taekwondo si in zilele de repaus, sambata sau duminica mergem la bazin, si la fel noi am facut ore de dans. Eu din prima zi cand s-a nascut Ernest, desigur ca eram foarte necajita, mi-am dat seama ca eu nu am timp sa plang, fiindca in timpul asta eu pierd orele si minutele care le pot acorda lui Ernest. Rezultatele copilasului depind de parinti, de dragostea cu care sunt inconjurati copiii dati. Nu a fost atat de bine si frumos de la inceput, an de an, munca grea cu incredere si la moment suntem fericiti si practic el creste un copil absolut obisnuit, cu ocupatii, este fericit.”
Acesti parinti ne demonstreaza ca sindromul Down nu trebuie sa fie o bariera in calea realizarilor. Copiii soare sunt adesea mai grijulii si iubitori, decat ne-am putea imagina. Ei sunt, de fapt, cei care ne pot inspira si invata sa iubim neconditionat.