Termenul hubris sau hybris se refera la un concept grecesc care inseamna „exces”. Sindromul Hubris a fost descris pentru prima data de fostul politician David Owen si de psihiatrul Jonathan Davidson. Acesta este asociat cu excesul de putere, iar simptomele se diminueaza de obicei atunci cand individul nu mai detine aceasta putere.
Sindromul Hubris este o trasatura de personalitate care implica mandrie, incredere si importanta de sine excesive, dispret total fata de ceilalti. In consecinta, aceste persoane tind sa supraestimeze lucruri precum abilitatile, cunostintele, importanta si probabilitatea de succes.
„De exemplu, o persoana cu acest sindrom ar putea crede ca nu greseste niciodata, ca este garantat ca va reusi in toate proiectele sale sau ca merita sa fie deasupra legii. Acest sindrom reprezinta o trasatura problematica si poate duce la consecinte grave si negative pentru indivizii hubristici (comportamente impulsive si adesea distructive) si pentru cei din jur, deci este important sa o intelegem,” explica un psiholog.
Desi exista exemple de indivizi hubristici in fiecare domeniu al vietii, acest fenomen este cel mai frecvent asociat cu cei care detin o pozitie de putere/decizionala. Oamenii care sufera de sindromul Hubris isi schimba personalitatea atunci cand se regasesc in pozitii de conducere. Acest lucru se poate intampla in afaceri, politica sau in orice alt domeniu in care exista ierarhii.
Este important de observat ca, desi hubrisul este de obicei discutat ca o trasatura personala, acesta poate aparea si la scara larga, in randul grupurilor, precum echipe sportive, companii sau tari, ai caror membri dezvolta un hubris colectiv in ceea ce priveste identitatea lor de grup, intr-un proces similar cu dezvoltarea hubrisului individual.