''Este cu adevarat cafea, pentru ca in produs nu exista altceva decat materie de la cafea'', a declarat doctor Heiko Rischer, pentru AFP.
Acest nou "aur negru" nu este macinat, ci rezulta dintr-un grup de celule obtinute dintr-o planta de cafea, in conditii de temperatura, lumina si oxigen strict controlate intr-un bioreactor. Odata prajita, pudra poate fi preparata exact la fel ca si cafeaua obisnuita.
Pentru echipa condusa de Rischer, de la institutul finlandez de cercetari tehnice VTT, aceasta tehnica permite evitarea problemelor de natura ecologica asociate cafelei, a carei productie globala se ridica la aproximativ 10 milioane de tone de boabe.
''Cafeaua este, desigur, un produs problematic'', a precizat specialistul, in special din cauza incalzirii globale. Acest lucru face ca plantatiile existente sa fie mai putin productive si, astfel, ii determina pe fermieri sa defriseze mai multe suprafete de padure tropicala in vederea dezvoltarii unor noi culturi.
''Mai este si problema transportului, a utilizarii combustibililor fosili (...), asa ca este perfect logic sa cautam alternative'', a continuat cercetatorul.
Cafeaua dezvoltata de cercetatori utilizeaza aceleasi principii ale agriculturii celulare care sunt din ce in ce mai des folosite pentru a produce carne cultivata in laborator, ce nu implica sacrificarea animalelor. Acesta din urma a fost autorizata in 2020 pentru vanzare de catre autoritatile din Singapore, o premiera la nivel mondial, scrie AFP, citata de Agerpres.
Echipa finlandeza efectueaza in prezent o analiza mai aprofundata a durabilitatii produsului obtinut, in cazul in care acesta ajunge sa fie produs pe scara larga.
''Cunoastem deja ca amprenta noastra asupra apei, de exemplu, este mult inferioara comparativ cu ceea ce este necesar pentru cultivarea campurilor'', a explicat Rischer. Tehnica ar necesita, de asemenea, mai putina mana de lucru in comparatie cu productia cafelei traditionale.
"Cafeaua celulara" este mai putin amara decat cafeaua obisnuita
Proiectul are o importanta deosebita in Finlanda, care, potrivit analistilor de la Statista, se plaseaza printre tarile cu cel mai mai ridicat consum de cafea din lume, cu o medie de zece kilograme de persoana pe an.
Pentru iubitorii cafelei, cheia succesului o reprezinta gustul. Pana in prezent, doar specialistii din cadrul unui grup de ''experti senzoriali'', special instruiti, au voie sa guste aceasta noua bautura, datorita statutului acesteia de ''aliment nou''.
''Una dintre directivele comitetului de etica este sa gusti si sa scuipi, sa nu inghiti'', a declarat pentru AFP Heikki Aisala, care conduce acest grup de specialisti din cadrul proiectului.
''Cafeaua celulara este mai putin amara decat cafeaua obisnuita'', a declarat Aisala, potrivit careia aceasta are un continut usor mai redus de cofeina. Gustul ei fructat este, de asemenea, mai putin pronuntat.
''Trebuie sa admitem ca nu suntem prajitori profesionisti si ca o mare parte din crearea aromelor are loc in timpul procesului de prajire'', a recunoscut Rischer.
Odata cu finalizarea proceselor de testare si rafinare, echipa spera sa gaseasca un partener pentru cresterea productiei si sa poata comercializa cafeaua "celulara".
Cafeaua de laborator ar putea ajunge in magazine in cel putin patru ani
Cercetatorii estimeaza ca va fi nevoie de cel putin patru ani pana cand cafeaua de laborator va ajunge pe rafturile magazinelor si supermarketurilor.
Au aparut si alte initiative in incercarea de a gasi o alternativa mai durabila la cafea. Startup-ul Atomo din Seattle a anuntat in septembrie ca a strans 11,5 milioane de dolari pentru cafeaua sa ''moleculara'', care are gust de cafea traditionala, dar este obtinuta dintr-o materie organica, alta decat o planta de cafea.
Cu toate acestea, studiile efectuate in Statele Unite si Canada au scos la iveala neincrederea publicului, in special a persoanelor varstnice, fata de inlocuitorii alimentari cultivati in laborator.
In pofida beneficiilor pentru mediu, unii experti in politici alimentare au atras atentia ca mijloacele de trai ale cultivatorilor de cafea ar putea fi in pericol daca produsele de laborator se raspandesc pe scara larga.