Este denumita si incontinenta urinara de efort, intrucat pierderea involuntara de urina apare ca urmare a efortului. Stranutul, tusea si chiar rasul cu pofta pot, de asemenea, sa declanseze scurgerile accidentale de urina.
Elena PARPAUT, MEDIC OBSTETRICIAN-GINECOLOG: „Incontinenta urinara este pierderea involuntara a unei cantitati de urina la un stranut, efort fizic, chiar si atunci cand ne-am impedicat, ne-am speriat si ulterior are loc eliminarea aceasta involuntara de urina. Aceste paciente sunt nevoite sa poarte permanent cu ele absorbante si lengerie in plus. Viata lor este perturbata total. Ele evita iesirile in societate, forme active de viata.”
Incontinenta urinara apare cand se produce o slabire a muschilor pelvini care sustin vezica si a muschiului sfincterian care controleaza fluxul de urina. Potrivit statisticilor, la nivel mondial, se inregistreaza peste 200 de milioane de cazuri de incontinenta de diverse tipuri, femeile fiind de cinci ori mai afectate.
Elena PARPAUT, MEDIC OBSTETRICIAN-GINECOLOG: „Exista doua categorii de femei la care poate fi intalnita incontinenta urinara. Acestea sunt femeile cu sarcini multiple sau sarcini cu feti mari, traumatizante pentru mama si femeile aflate in perioada preclimaterica sau in perioada fertila, cand au loc dezechilibre hormonale.”
Incontinenta urinara nu este o boala in sine, ci un simptom care anunta o disfunctie a vezicii urinare. In conditiile in care incontinenta urinara este un simptom, diagnosticul trebuie sa identifice cauzele care duc la aparitia acesteia.
Elena PARPAUT, MEDIC OBSTETRICIAN-GINECOLOG: „Noi in primul rand strangem anamneza minutioasa a pacientului, sa vedem cauza care ar putea fi posibila a bolii. Apoi se efectueaza o ultrasonografie a vezicii urinare pentru a exclude un traumatism. Neaparat facem urocultura si frotiul vaginal cu insamantarea din vagin pentru a exclude o infectie bacteriana. Excludem bolilele neurologice care pot fi. In unele cazuri se face cistiscopia, pentru a se vedea daca nu este ingustat canalul urinar.”
Cu toate acestea, incontinenta urinara de stres nu este o parte inevitabila a procesului de imbatranire, prevalenta incontinentei creste odata cu inaintarea in varsta. Majoritatea persoanelor afectate nu vorbesc deschis despre incontinenta urinara, desi aceasta poate fi tratata.
Elena PARPAUT, MEDIC OBSTETRICIAN-GINECOLOG: „Care este tratamentul in incontinenta de urina, este unul complex, dar nu imposibil. In caz de traumatism al organelor gentitale dupa nasere cu feti mari, este absolut esential de efectuat exercitiile Kegel. De asemenea este foarte important intarirea muschilor pelvieni prin practicarea exercitiilor fizice. Evitam substantele iritante cum ar fi cofeina, ciocolata sau ceaiurile. In caz de dereglari hormonale survenim la corijarea locala cu estrogeni, injectarea de botex, stimularea electrica locala si de asemenea PRP, pe care il cunoastem deja, adica injectarea cu plasma pentru imbunatatirea microcirculatiei.”
Exercitiile Kegel au fost recomandate femeilor cu incontinenta urinara dupa nastere, de medicul ginecolog Arnold Kegel inca din anii 1940. Potrivit studiilor, efectuarea zilnica a acestor exercitii da rezultate semnificative in aproximativ 6-8 saptamani.
Elena PARPAUT, MEDIC OBSTETRICIAN-GINECOLOG: „Ce sunt exercitiile Kegel. Acestea sunt exercitii pe care trebuie sa le efectueze toate femeile, odata ce au inceput viata sexuala. Ele antreneaza muschii pelvieni, imbunatatand calitatea vietii sexuale, mentin tonusul si antreneaza sfincterul uretrei. Toate acestea ne permite sa excludem si urinarile frecvente.”
Daca incontinenta de stres nu poate fi ameliorata cu ajutorul antrenarii muschilor si a celorlalte terapii medicamentoase, specialistul poate apela la terapia chirurgicala.
