Asadar, dermatita seboreica este o afectiune cronica recidivanta care se manifesta prin leziuni eritemato-scuamoase de dimensiuni variate, acoperite de scuame care pot avea un asect grasos sau uleios, de o culoare alb-galbui si de o grosime diferita, de la cele fine la scuame mai groase. 

„Leziunile apar in mod caracteristic pe zonele unde avem o cantitate mai mare a glandelor sebacee, din aceasta cauza descuamarea se manifesta la nivelul scalpului (pacientul observa coji pe scalp), iar pe fata predominant pe frunte, zona de insertie a parului, pe zona dintre sprancene, pe zona perinazala (santuri nazogeniene) si la nivelul toracelui anterior. Din fericire, aceasta afectiunea dermatologica nu este contagioasa, dar poate provoca pacientului disconfort social, stres, anxietate pentru ca lasa urme pe haine si creeaza un aspect neplacut, o senzatie intensa de prurit si usturime,” a spus dermatologul.

Prin urmare, aceasta afectiune este mai des intalnita la barbati, avand o incidenta de la 2% la 5% in intreaga populatie. Este foarte des intalnita afectand in special tinerii, dar poate fi si la copii sau batrani.

„Cauzele care duc la aparitia acestei afectiuni nu sunt pe deplin cunoscute, insa pot fi legate de o predispozitie genetica, o crestere a secretiei de sebum, implicarea unei ciuperci cu numele de Malassezia furfur sau Pityrosporum ovale, precum si de unele modificari imunologice. Este o afectiune cronica, ce poate persista pe o perioada de mai multi ani, cu episoade acute (cu leziuni prezente), urmate de episoade de remisiune (in care leziunile se vindeca),” a mai adaugat specialistul.

Exista o serie de factori de risc care pot declansa sau pot intretine aceasta afectiune. 

Printre acestia se numara: 

- stresul si oboseala;

- alimentatia deficitara in minerale si vitamine;

- sistem imunitar scazut (pacienti cu HIV/SIDA, cei care au suportat un transplant de organe, cancer);

- modificari hormonale;

- diferente de temperatura (umezeala, transpiratie sau vreme racoroasa, frig);

- utilizarea de lotiuni care contin alcool si conduc la uscarea pielii;

- unele medicamente;

- afectiuni neurologice si psihice precum boala Parkinson si depresia.

„Dermatita seboreica poate avea debutul inca din primele luni de viata, prin dermatita seboreica a nou-nascutului, sau „crustele de lapte” care apar in primele 3 luni de viata la nivelul fetei, zona scutecului si la nivelul pliurilor, are o evolutie lenta, favorabila, cu resorbtie spontana in 1-2 luni. La adulti dermatita seboreica se prezinta sub forma de placarde eritematoase, bine delimitate, cu senzatie de prurit, acoperite de scuame grase alb-galbui, de diferite grosimi, aceste leziuni sunt localizate la nivelul zonelor bogate in glandele sebacee: la nivelul scalpului poate avea aspect de descuamare fina furfuracee (matreata) care poate evolua in timp spre aparitia placilor eritemato-scuamoase care au tendinta sa se extinda,” mai spune Irina Batir.

Medicul spune ca poate fi observata aceasta afectiune, la nivelul fetei aceasta ocupa zona mediana a sprancenelor si regiunea intre sprancene (glabela), santurile nazogeniene si barbie. La nivelul toracelui si presternal pot fi observat eritem discret cu descuamare fina.

Diagnosticul de dermatita seboreica se pune prin examinarea clinica a pacientului de catre medicul dermatolog, istoricul afectiunii, alte patologii asociate, antecedente heredo-colaterale. Diagnosticul diferential se poate face cu psoriazis (caz in care este necesar examenul histopatologic).

„Pacientii care sufera de dermatita seboreica trebuie sa cunoasca ca nu este o afectiune contagioasa si ar trebuie sa fie constienti de faptul ca dermatita seboreica este o afectiune cronica care probabil va recidiva chiar si dupa un tratament de succes. Prevenirea consta in primul rand in limitarea factorilor declansatori, cum ar fi traumarea leziunilor care mentine placile si aplicarea produselor iritante sau neadecvate, la fel si folosirea cremelor ce contin cortizon pentru ca ele reduc pe moment inflamatia, dar cronicizeaza eruptia. Sportul, alimentatia echilibrata si psihoterapia pot avea un efect favorabil pentru controlul episoadelor. Cosmeticele, produsele de hairstyling si de spalare a parului nepotrivite, prea agresive, vopselele, decolorantii, toate produc o agresiune asupra scalpului si provoaca o descuamare a pielii. Stresul emotional este incriminat in producerea si agravarea bolii, de aceea se recomanda evitarea emotiilor negative.

Tratamentul dermatitei seboreice in anumite situatii are o evolutie autolimitata, se pot remite spontan fara tratament, insa in majoritatea cazurilor aceasta reapare si necesita tratament de specialitate. Formele mai putin severe de dermatita seboreica a scalpului se pot vindeca utilizand sampoane cu substante antimicotice (ketoconazol, octopirox, piritionat de zinc) si substante care sa detaseze mai repede scuamele si care sa regleze diviziunea celulara locala (acidul salicilic, ihtiolul, sulfura de seleniu),” a afirmat medicul.

In concluzie:

Irina Batir, medic dermatolog dar si asistent universitar spune ca, este important sa respecti indicatiile de utilizare a sampoanelor, cu samponari de doua ori pe saptamana (ideal nu mai des), si cu mentinerea spumei pe scalp timp de cel putin 5-10 minute, pentru a lasa timp suficient substantelor active sa actioneze. Pentru leziunile extinse si severe ca si intensitate, se prefera asocierea antimicoticelor sistemice, cel mai frecvent utilizate fiind fluconazolul, itraconazolul, terbinafina, cu precautie si sub controlul periodic al analizelor la recomandarea medicului dermatolog.