Mutilarea genitala feminina este o practica culturala care implica indepartarea partiala sau totala ale organelor genitale externe din motive non-medicale. Aceasta traditie barbara este dincolo de orice religie - nu exista nicio chemare in nicio carte sfanta pentru a face acest lucru cu femeile. Chiar inainte de aparitia islamului, aceasta practica a existat in Egiptul Antic, raspandindu-se apoi in Peninsula Arabica si ici si colo in Indonezia.
La fel ca circumcizia masculina, circumcizia feminina simbolizeaza inceputul maturitatii si este o initiere in membrii deplini ai societatii. Procedura se efectueaza in principal pentru fete foarte tinere inainte de pubertate.
Si totusi, scopul principal al operatiei este „pacificarea” unei femei. In societatile care practica traditia, se crede ca, dupa procedura, ea devine respectabila, loiala si mai putin temperamentala.
Pentru unele popoare africane, clitorisul este considerat un depozit de rau si viciu, ceea ce inseamna ca trebuie eliminat.
Pana de curand, comunitatea medicala aproape a ignorat existenta circumciziei feminine, deoarece procedura aproape nu afecteaza sexul frumos.
Potrivit UNICEF, exista aproximativ doua sute de milioane de femei in lume care au suferit o forma de interventie chirurgicala genitala. Alte trei milioane sunt victime ale practicii in fiecare an. In prezent, acest obicei este recunoscut ca o incalcare a drepturilor si libertatilor femeilor la nivel international.
Chiar si in acele tari care au ratificat Conventia privind drepturile copilului (1990), care interzice orice forma de circumcizie si califica procedura drept abuz sexual asupra copiilor, ea continua sa fie practicata. In 2012, ONU a adoptat o rezolutie care interzice un obicei care pune in pericol sanatatea fizica si mentala.
Majoritatea circumciziei se practica in satele indepartate, adesea cu ajutorul unor dispozitive nesterile. In unele cazuri, nu este nici macar un bisturiu, ci o lama obisnuita care se foloseste de mai multe ori. Potrivit expertilor, acesta poate fi unul dintre motivele raspandirii HIV. Traditia exista in multe tari africane, in unele sate pakistaneze, indiene, palestiniene, filipineze si australiene, in triburile salbatice ale Amazonului si in mai multe comunitati din Columbia, Ecuador, Panama si Peru. Potrivit unor rapoarte, mutilarea genitala feminina se desfasoara in unele regiuni din Dagestan si Cecenia. Obiceiul infloreste si in randul emigrantilor care s-au mutat in Europa, Statele Unite si Canada.
Tipuri de circumcizie feminina
OMS descrie urmatoarele tipuri de interventii chirurgicale:
- Clitoridectomia - indepartarea partiala sau completa a clitorisului si, uneori, numai a pliurilor pielii care il inconjoara. Apropo, chiar si in anii 1950, aceasta procedura a fost utilizata in medicina occidentala pentru a trata isteria feminina, epilepsia, nimfomania si melancolia.
- Indepartarea clitorisului si a labiilor minore
- Infibulare - indepartarea clitorisului si a labiilor minore si suturarea labiilor majore. Acest lucru lasa o mica deschidere pentru urinare si trecerea sangelui menstrual. Pentru ca materialul sa se vindece, picioarele fetelor sunt legate timp de zece pana la paisprezece zile.
Waris Dirie, scriitoare si activist pentru drepturile omului, a descris experienta ei tragica in cartea Desert Flower: „Am gasit o fasie de piele care era complet neteda, cu exceptia unei cicatrici in mijloc ca un fermoar. Si acest „fermoar” a fost strans strans. Organele mele genitale au fost sigilate strans si niciun barbat nu poate ajunge acolo pana la noaptea nuntii mele, cand sotul meu fie va taia bariera cu un cutit, fie pur si simplu o va deschide cu mainile."
Inainte de debutul activitatii sexuale este uneori necesar sa se faca o incizie. Cel mai barbar tip de circumcizie feminina se practica in Somalia, Nigeria, Etiopia, Mali, nordul Sudanului si Djibouti.
In acelasi timp, mamele singure isi aduc fiicele la procedura, care se desfasoara intr-o atmosfera cu secretul cel mai strict. Procedurile chirurgicale sunt de obicei facute fie de femeile in varsta repartizate in misiune, fie de moase obisnuite. In unele comunitati, operatiunea poate fi efectuata pur si simplu de rude si, uneori, de coafori, care uneori folosesc echipamente de barbierit pentru aceasta. Practica se desfasoara cu cutite speciale, foarfece, bisturiile, lame de ras. In sate deosebit de indepartate (in principal africane), se folosesc cioburi de sticla. Daca circumcizia nu este facuta de un medic, atunci nu vorbim deloc despre vreo dezinfectare si anestezie.
Riscuri de sanatate
Mutilarea genitala feminina are consecinte grave asupra sanatatii pentru fete si femei. Gravitatea complicatiilor depinde de tipul procedurii, de abilitatea „chirurgului”, de curatenia instrumentului si de conditiile sanitare in care se efectueaza circumcizia.
Intr-adevar, conform OMS, complicatiile imediate includ edem genital, febra, sangerari, infectii, probleme urinare, leziuni ale tesuturilor din jur, soc dureros si chiar moarte. Mutilarea genitala feminina poate provoca infertilitate, complicatii in timpul nasterii si multe alte boli.
Mutilarea genitala feminina este un obicei care reflecta inegalitatea de gen profunda. Fara indoiala, aceasta este o forma de discriminare impotriva femeilor, precum si o incalcare a drepturilor copiilor si ale omului la integritatea fizica si la eliberarea de tortura.
In acest moment, obiectivul cheie nu este doar protejarea fetelor tinere cu risc, ci si asigurarea sigurantei generatiilor viitoare.
Data de 6 februarie, a fost declarata Ziua Internationala a Tolerantei Zero pentru Circumcizia Feminina, care a fost sarbatorita pentru prima data in 2012. Speram ca comunitatea mondiala va continua sa depuna toate eforturile pentru eradicarea traditiei mutilarii genitale feminine, iar fetele care au supravietuit acestei interventii chirurgicale vor gasi puterea de a vorbi deschis despre aceasta problema.
