Amploarea fenomenului de autism a generat un interes sporit in domeniul cercetarilor stiintifice. Astfel s-a determinat impactul negativ al expunerii copiilor la ecrane asupra dezvoltarii creierului, si aparitia fenomenului de autism virtual.
Ina CRASNOJON, PSIHOTERAPEUT: „Cel care a introdus notiunea acestui fenomen a fost psihologul clinician Marius Zamfir. Care in rezultatul studiilor realizate a observat ca totusi in cazul in care noi excludem ecranele din viata copilului, copilul incepe sa atinga progrese. Simptomele care se manifesta la copiii cu autism virtual, seamana foarte mult cu multe simptome din spectrul autist”.
Pentru multi parinti, gadgeturile au devenit un ajutor, care le permite sa faca careva activitati casnice sau sa se bucure de o pauza de cafea. Desi, consecintele nu sunt vizibile imediat, ele exista pe termen indelungat.
Ina CRASNOJON, PSIHOTERAPEUT: „Protocoalele ne zic ca pana la varsta de 18 luni nu avem voie sa dam copilului ecrane. Eu as zice chiar pana la 24 de luni. Primii 2-3 ani din viata copilului sunt cei mai importanti. Aici se formeaza miliardele de conexiuni neuronale. Nevoia copilului este de explorare a mediului, copilul are nevoie sa interactioneze. In momentul in care noi ii punem un ecran in fata unui copil, stagnam dezvoltarea cognitiva, sociala, emotionala”.
Ina CRASNOJON, PSIHOTERAPEUT: „Observam retinere in dezvoltarea cognitiva, in dezvoltarea limbajului. Copiii incep sa vorbeasca mult mai tarziu comparativ cu semenii lor. Pentru ca apare un fel de izolare”.
Parintele observa ca cel mic nu se integreaza in colective, si nu raspunde cand ii pronunta numele.
Ina CRASNOJON, PSIHOTERAPEUT: „Dependenta incepe sa devina atat de puternica, ca ei nu mai fac fata la emotiile si comportamentele lor. Pentru ca acelasi desen animat, ii produce copilului niste emotii pe care el inca nu este capabil sa le gestioneze. Si automat observam comportament agresiv, violent, copiii sunt foarte agitati. Observam obezitatea, foarte multi copii mananca acum in fata ecranelor”.
Ina CRASNOJON, PSIHOTERAPEUT: „O alta problema cu care noi ne confruntam, incep sa apara tulburarile de sanatate mintala. Copilul interorizeaza niste emotii, traieste exact aceeasi emotie pe care o traieste cel din desen animat si automat o sa incepem sa ne confruntam cu: fricile copiilor, cu o stare de neliniste interioara, cu ros de unghii, cu invartitul parului din cap pana la smulgere, cu dureri de burtica, cu greturi, vome. Incep sa apara tulburarile de somn”.
Autismul si fenomenul de autism virtual au simptome asemanatoare, dar gestionarea lor este diferita.
Ina CRASNOJON, PSIHOTERAPEUT: „Primul lucru pe care il facem, este sa excludem ecranele. 2-4 saptamani noi observam deja progrese la copii, in cazul in care este doar fenomenul asta de autism virtual. Atunci cand este autismul, ele nu dispar atat de usor. Acolo deja copilul necesita terapie, necesita interventia specialistilor”.
Iata cateva sfaturi care pot usura renuntarea la gadgeturi.
Ina CRASNOJON, PSIHOTERAPEUT: „Ar fi bine sa setam niste reguli foarte clare. Limitele il ajuta pe copil sa creasca un copil sanatos. Dar, ele trebuie negociate cu copilul. Vrei sa te uiti la un desen animat 25 de minute, sau 30, copilul alege. Vrei de aici pana aici, sau de aici pana aici. Eu o sa folosesc acele unui ceasornic pentru ca copilul are nevoie de informatie pe intelesul lui”.
Ina CRASNOJON, PSIHOTERAPEUT: „In momentul in care eu n-o sa-i mai dau acel ecran, ca parinte sunt pregatit pentru a-i organiza copilului rutina zilnica interesanta. Daca avem deja un copil dependent de ecrane, activitatile pe care eu i le propun trebuie sa fie la fel de interesante precum este ecranul. Daca eu o sa-i dau o carte, evident ca el nu o sa accepte”.
Limitele sunt determinate in functie de varsta copilului. De la 2 ani, se permite vizionarea unui desen animat de maxim 15 minute, in prezenta unui adult, care ii va explica si va comenta continutul.
Ina CRASNOJON, PSIHOTERAPEUT: „De la 3 pana la 5 ani, putem sa le dam o jumatate de ora pentru desen animat, nicidecum jocuri video. Daca vorbim despre copiii la 5-7 ani, chiar daca ii dam o ora pe zi, ea nu este atat de periculoasa pentru copil, dar iarasi noi suntem acei care monitorizam. Deja daca ajungem dupa varsta de 13-14 ani, acolo nu mai putem sa ne uitam ce face copilul si nici nu recomand parintilor, pentru ca ei au nevoie de intimitatea lor”.
In peste 90% din cazuri, copiii care prezinta fenomenul de autism isi revin, dupa inlaturarea ecranelor din viata acestora.
