Nu exista masuratori standard care pot fi utilizate pentru a identifica persoanele cu cel mai mare risc de a dezvolta boli cronice sau acele asa-numite boli ale batranetii, spun oamenii de stiinta, asa ca este nevoie in continuare de cercetari care sa vina in sprijinul populatiei.

O echipa de cercetare de la Institutul Buck si Universitatea Stanford afirma ca implicarea biologiei intr-o abordare complet impartiala le-a permis sa identifice o serie de valori, inclusiv o mica proteina imuna care este implicata in inflamatia cronica sistemica legata de varsta si in imbatranirea cardiaca. Astfel, acum exista mijloace de detectare a disfunctiei si o cale de interventie inainte ca boala sa se instaleze.

iAge poate detecta riscul unei persoane de a se confrunta cu bolile batranetii

Potrivit autorilor, studiul aparut in Nature Aging in 2021 a identificat chemokina solubila CXCL9 ca fiind cel mai puternic element care poate contribui la realizarea unui fel de ceas al imbatranarii numit iAge. Aceasta este o mica proteina imuna, chemata de obicei in actiune pentru a atrage limfocitele la locul unei infectii.

Insa, in acest caz, CXCL9 regleaza gene multiple corelate cu inflamatia si este implicat in senescenta celulara, imbatranirea vasculara si remodelarea cardiaca adversa. Inhibarea CXCL9 a inversat pierderea functiei in celulele endoteliale imbatranite atat la oameni, cat si la soareci.

Rezultatele analizei initiale (care au inclus, de asemenea, informatii din evaluarile clinice cuprinzatoare ale sanatatii la 902 persoane) au fost validate intr-o cohorta independenta de centenari si mortalitatea de toate cauzele in studiul Framingham Heart. 

Investigatorii spun ca, atunci cand vine vorba de sanatate si longevitate, varsta sistemului imunitar depaseste cu siguranta informatiile cronologice care pot fi obtinute din cartea de identitate. In medie, centenarii au o varsta imunitara cu 40 de ani mai mica decat ceea ce este considerat normal. De exemplu, un barbat foarte sanatos de 105 ani, care locuieste in Italia, are sistemul imunitar asemanator cu al unei persoane de 25 de ani.

Rezultatele studiului care implica sanatatea cardiaca au fost validate si intr-un grup separat de 97 de adulti extrem de sanatosi (cu varste cuprinse intre 25 si 90 de ani) recrutati din California. Cercetatorii au gasit o corelatie intre CXCL9 si rezultatele testarii vitezei undelor pulsului, o masura a rigiditatii vasculare.

Acei oameni erau sanatosi in conformitate cu toate testele de laborator si evaluarile clinice disponibile, dar prin utilizarea iAge, oamenii de stiinta au reusit sa prezica cine poate suferi de hipertrofie ventriculara stanga (o marire si ingrosare a peretilor camerei principale de pompare a inimii) si disfunctie vasculara.

Savantii spun ca instrumentul poate fi utilizat pentru a urmari riscul unei persoane de a dezvolta multiple boli cronice prin evaluarea daunelor fiziologice cumulative asupra sistemului lor imunitar. De exemplu, fragilitatea legata de varsta poate fi prezisa prin compararea valorilor imune biologice cu informatii despre cat ii ia unei persoane sa se ridice de pe un scaun si sa parcurga o anumita distanta, precum si gradul de autonomie si independenta al acelei persoane. Folosind iAge este posibil sa se prevada cu sapte ani in avans cine va fi mai afectat de bolile batranetii si astfel, sa se poata face recomandari precise.

In 2013, un grup de cercetatori care studiaza imbatranirea identificase noua semnale distinctive ale procesului de imbatranire, iar disfunctia sistemului imunitar legata de varsta facea parte dintre acestea. Cercetatorii implicati in studiul de fata concluzioneaza ca trebuie acordata mai multa atentie sistemului imunitar odata cu inaintarea in varsta, dat fiind ca aproape fiecare dintre bolile batranetii are inflamatia ca parte a etiologiei sale.

Daca o persoana sufera de inflamatie cronica, va avea instabilitate genomica, precum si disfunctie mitocondriala si probleme cu stabilitatea proteinelor. Inflamatia cronica sistemica declanseaza uzura telomerilor, precum si modificari epigenetice. 

Cum se trateaza inflamatia cronica?

Multe modificari ale dietei si ale stilului de viata pot fi utile in eliminarea declansatorilor de inflamatie si reducerea inflamatiei cronice: 

Dieta cu un indice glicemic ridicat este legata de riscul crescut de accident vascular cerebral, boli coronariene si diabetul zaharat de tip 2. Este benefic sa se limiteze consumul de alimente inflamatorii, cum ar fi bauturile racoritoare, fructoza, carbohidratii rafinati (paine alba, zahar alb, cartofi prajiti etc.).

Unele grasimi trans saturate si sintetice din dieta agraveaza inflamatia, in timp ce grasimile polinesaturate Omega 3 (peste, nuci, ulei de in sau suplimente cu ulei de peste de mare adancime sau ulei de alge) par a fi antiinflamatoare. Alimentele procesate si ambalate care contin grasimi trans, cum ar fi margarina sau produsele de patiserie ar trebui sa fie scoase din dieta sau redus mult consumul.

Afinele, merele, varza, varza de Bruxelles, broccoli-ul si conopida, care au un continut ridicat de antioxidanti naturali si polifenoli si alti compusi antiinflamatori, pot proteja impotriva inflamatiei. Consumul de cirese si suc de cirese s-a dovedit a fi inhibitor pentru IL-1 la pacientii cu guta.

In studiile clinice cu participanti umani s-a demonstrat ca cheltuielile de energie prin exercitii fizice scad mai multe molecule pro-inflamatorii si citokine, independent de pierderea in greutate.

Metformina este frecvent utilizata in tratamentul pacientilor diabetici de tip II cu dislipidemie si inflamatie de grad scazut. Activitatea antiinflamatoare a metforminei este evidenta prin reduceri ale TNF-alfa, IL-1beta, CRP si fibrinogen circulante la acesti pacienti.

Statinele sunt antiinflamatorii, deoarece reduc multiplii biomediatori circulanti si celulari ai inflamatiei. Acest efect pleiotrop pare sa contribuie partial la reducerea evenimentelor cardiovasculare.

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), cum ar fi naproxenul, ibuprofenul si aspirina sunt utilizate mai ales pentru a atenua durerea cauzata de inflamatie la pacientii cu artrita.

Corticosteroizii previn, de asemenea, mai multe mecanisme implicate in inflamatie. Glucocorticoizii sunt prescrisi pentru mai multe afectiuni inflamatorii, inclusiv artrita inflamatorie, lupus sistemic, sarcoidoza si astm.

Suplimentele pe baza de plante, cum ar fi ghimbirul, curcuma, canabisul, isopul si Harpagophytum procumbens s-au dovedit a avea proprietati antiinflamatorii. Cu toate acestea, ar trebui sa se ceara intotdeauna sfatul unui medic inainte de utilizarea unor suplimente alimentare, fie ele si naturale, pe baza de plante, mai ales pentru a nu interfera cu medicamentele.