Cum ati descrie profesia de asistent medical?

"Profesia de asistent medical este o alegere constienta, un stil de viata, o vocatie. Asistentul medical este cel care poate si trebuie sa inteleaga nevoile pacentului fara cuvinte, care alina nu doar suferinta fizica, dar si incalzeste sufletul. El este glasul pentru cel care nu poate vorbi si incurajarea pentru cel care si-a pierdut speranta."

Ce prioritati si sugestii v-au facut sa alegeti aceasta profesie?

"In alegerea profesiei mele rolul primordial l-a jucat mama mea care fiind profesoara a stiut intr-un mod foarte subtil si intelept sa-mi insufle convingerea ca voi reusi sa devin o sora medicala buna. Cunoscandu-ma cel mai bine, mamica nu obosea nicicand sa spuna ca detin toate calitatile corespunzatoare ale acestei profesii nobile, dar in egala masura imi accentua mereu ca este nevoie de mult efort, sarguinta si daruire de sine in studii pentru a corespunde acestui statut. In plus, eu fiind inca mica admiram vestimentatia lor de un alb imaculat dorind in sinea mea sa port si eu asa haine si sa activez intr-un mediu spitalicesc."

Profesia de asistent medical v-a captat de la inceput sau ati visat la un alt job? 

"Discutiile in familie despre viitoarea mea profesie au inceput inca din frageda copilarie. De aceea, eu nici nu mi-am putut imagina vreodata ca pot imbratisa o alta meserie decat acea de asistent medical. Eu de mica ma vedeam in halat alb si in jocurile copilaresti persistau tratamente pentru papusi, injectii, bandajarea ranilor etc. Cand am devenit mai mare si mai responsabila, eu stiam cu siguranta ca voi deveni asistent medical. La aceasta visam si aceasta am devenit, la altceva nici nu ma puteam gandi."

Cat de solicitanta este munca pe care o aveti? 

"Eu sunt foarte pasionata de meseria mea, de partea umana a acesteia. Ma captiveaza interactiunea cu pacientii, iar reusita profesionala depinde in mare parte de satisfactia pacientului. Aceasta este datorita daruirii, devotamentului si de dorinta de a face lucrurile cat mai bine pentru el. Munca pe care o avem noi este foarte solicitanta deoarece nu in zadar se spune ca asistentele medicale sunt coloana vertebrala a sistemului sanatatii. Ce ne-am face noi fara asistentele medicale? Raspunsul la aceasta intrebare ar fi unul foarte simplu, dar de atitudinea recunoscatoare a multor pacienti pentru atentia si caldura acordata si pentru toate sacrificiile facute de milioanele de asistente medicale din intreaga lume, fara de care spitalizarea si tratamentul ar fi cu siguanta mai putin placute, daca nu chiar insuportabila, deoarece ingrijirea bolnavului este o profesie eterna."

Care este cel mai memorabil moment pe care l-ati avut de-a lungul activitatii dumnevoastra?

"La inceputul activitatii mele am activat intr-un spital din raionul Hancesti, sectia pediatrie. Eu avand doar 18 ani am fost marcata profund de o situatie cu care m-am confruntat de la bun inceput. In acea sectie erau 5 copii abandonati de parinti. Acesti copii spre deosebire de altii care stateau cu mamele lor se aflau doar in grija personalului medical. Erau de diferite varste, de la nou-nascuti pana la 6 anisori si erau tratati pentru diferite maladii. Ei urmau sa fie transferati la casa de copii, dupa ce aveau sa fie perfectate actele. Aici am avut parte de momente grele de despartire fiind ca ma atasasem foarte mult de ei. In sectia pediatrie am invatat foarte multe lucruri fiind ghidata de asistentele medicale de acolo."

Cat de greu este sa lucrati cu pacientii?

"Pe parcursul activitatii mele am intalnit diferiti pacienti dupa caracter, dupa dispozitie, in dependenta de atitudinea pe care o au fata de asistentul medical, medici si in general despre sistem. Dar in momentul in care tu iti iubesti si cunosti meseria, o cunosti bine, chiar si in cazurile cele mai dificile cand pacientul poate fi agresiv, dur si cu parere de rau nepoliticos se poate gasi intotdeauna modaliatea de a aplana situatii dificile cu o voce blanda, linistita si binevoitoare. Prin comunicare eficienta, prin informatii utile, prin incurajari, se poate rezolva totul. Daca ai o atitutdine pozitiva fata de tot ceea ce faci, niciodata nu este greu sa lucrezi cu pacientii, ba dimpotriva eu am o satisfactie sufleteasca de la o comunicare frumoasa cu toti pacientii."

Ati avut vreun caz iesit din comun care v-a marcat in timpul serviciului?

"Lucram in sectia gastrologie a Spitalului Ministerului Sanatatii din Chisinau, iar la tratament se afla un barbat cu varsta de aproximativ 62-65 de ani. In vizita la dumnealui mereu venea sotia dumnealui, care era o doamna mica de statura, cu o voce blanda si clada, imbracata modest, dar cu gust. De la inceput mi-a atras atentia acest cuplu minunat care erau foate atasati unul de celalalt. Isi vorbeau frumos si calm, cu o dragoste vadita in priviri. Intr-o zi pacientul a facut o reactie adversa la un preparat ce i s-a administrat, un soc anafilactic agresiv in urma caruia a decedat. Macar ca au fost luate toate masurile necesare in acest caz, organismul nu a rezistat. Aveam un gol imens in suflet. Ulterior am vazut-o pe doamna care venea ca de obicei in vizita si nu stia ce veste o astepata. M-au podidit lacrimile atat pe mine cat si pe colegele mele. Atunci mi-am dat seama cat de crunta este viata uneori, nici nu stii ce te asteapta in urmatoarea clipa."

Ce este important in profesia de asistent medical?

"Cel mai important este sa-ti iubesti meseria. Aceasta profesie cere multa daruire de sine, sacrificiu, bunatate, empatie si rabdare. Cel mai sfant este sa-ti indeplinesti obligatiunile de serviciu, sa dai dovada de responsabilitate asa incat pacientul sa nu aiba de suferit in urma neglijentii tale."

Cat de mult va ajuta profesia pe care o aveti in viata de zi cu zi?

"Dat fiind ca profesia noastra nu este o simpla meserie, dar si o vocatie, ea ne ajuta in viata de zi cu zi. Oriunde nu m-as afla, cu cine nu as comunica pana la urma discutia ajunge in a da sfaturi, de a clarifica unele lucruri de care sunt interesati interlocutorii mei. Pentru familia mea sunt un fel de calauza de prim ajutor in diferite situatii. M-am straduit sa fiu mereu de ajutor pentru cei care necesita. Ma bucur nespus de mult ca este de folos ceea ce fac."

Cum reusiti sa combinati cariera dumneavoastra de asistenta medicala si viata de familie?

"Cand eram la inceputul carierei mele era mai dificil deoarece, copii erau mici, eu lucram in ture si ei imi duceau lipsa mea, dar ne-am obisnuit. Mai rezolvam cate o problema si scriam cate o compunere in telefon, dar intotdeuna am avut sustinerea sotului meu care mereu ma ajuta si intelegea. Ma facea sa nu ma simt vinovata ca nu sunt cu ei de sarbatori, pentru ca lucram si de Revelion, Craciun si Paste. Copii erau in seama sotului, iar el se ispravea de minune. Dupa aceasta a devenit mult mai usor pentru ca am inceput sa lucrez doar ziua. Intre timp, copii au zburat din cuibul parintesc dupa absolvirea facultatii, fiica este la Bucuresti, fiul - in Statele Unite. Toate au trecut si cu bune si cu rele si nu regret nimic din ce a fost, daca as lua-o de la inceput, tot asa as proceda cu lucrul si cu viata mea."

Ce i-ati spune unui tanar care vrea sa urmeze acest domeniu?

"Ajunsa la o practica in domeniu medical de peste 30 de ani as vrea sa intreb tanarul care vrea sa imbratiseze aceasta profesie. 
Ai vrea sa fii sursa de lumina si speranta pentru cei disperati, neajutorati si suferiti? Ai vrea sa dai o mana de ajutor celor care au cu adevarat nevoie de tine? Daca raspunsul este afirmativ, atunci cu siguranta l-as indemna sa-si urmeze visul care s-a inradacinat in sufetul sau si care spune ferm - Vreau sa fiu asistent medical! Iar bunul Dumenezeu sa-l binecuvanteze cu caldura si afectiune sufleteasca cu compasiune pentru cel aproape."