Cum o facem:
„Ii explicam ce se intampla si il incurajam sa ne puna intrebari.
Suntem deschisi si sinceri. Un eveniment i se pare inspaimantator unui copil cand nu beneficiaza de informatii pe intelesul lui sau cand maturii sunt reticenti in a-i oferi raspunsuri.
Ii explicam ca aceste evenimente sunt extrem de rare si de aceea auzim cu totii despre ele cand au loc.
Ii vorbim despre „actiuni rele”, „circumstante triste”, nu despre „oameni rai”, care pot fi infricosatori pentru copii.
Folosim un limbaj care sa-i fie pe inteles.
Ce mai poate fi de ajutor:
Ne continuam rutina zilnica (scoala, timp liber, ora de culcare, ora meselor). Asta ne face viata previzibila si ii ajuta pe copii sa se simta in siguranta.
Incercam sa ne gestionam propria ingrijorare, ca sa-l asiguram ca e intr-un mediu linistit.
Il incurajam sa-si exprime propriile emotii si ii dam de inteles ca reactiile lui sunt normale si sunt de asteptat dupa un asemenea eveniment. Iar cel mai probabil, cu timpul, ele vor fi mai pozitive.
Ii oferim mai multe imbratisari decat de obicei si il incurajam sa-si imbratiseze jucariile de plus (pentru copii mai mici). Asta ii va oferi un confort suplimentar si il va face sa se simta in siguranta.
Facem activitati distractive impreuna,” a scris psioterapeutul pe pagina sa de Fecbook.
