Bazata pe cazuri reale din practica medicala, cartea ofera o adevarata revelatie a suferintei pacientilor, evidentiind puterea pe care mintea o are asupra corpului. Totodata, este o fascinanta privire in profunzimea conditiei umane, o chemare puternica adresata societatii de a fi mai deschisa la aceste tipuri de suferinte.
Studii despre bolile psihosomatice
Bolile psihosomatice reprezinta un fenomen mondial nerestrictionat la o anumita cultura sau la un anumit sistem medical.
In 1997, Organizatia Mondiala a Sanatatii a realizat un studiu colaborativ pentru a identifica frecventa simptomelor psihosomatice in cadrul ingrijirilor de sanatate primare, in cincisprezece orase din lume.
Au fost incluse orase din SUA, Nigeria, Germania, Chile, Japonia, Italia, Brazilia si India. Concluzia a fost ca 20% dintre pacientii care apelasera la medicul de familie aveau cel putin sase simptome neexplicate medical, un numar suficient pentru a le afecta semnificativ calitatea vietii.
Interesant, precizeaza medicul neurolog, in acest studiu frecventa acestor simptome a fost similara in tarile dezvoltate si in cele in curs de dezvoltare.
In 2011, un studiu german a aratat ca 22% dintre persoanele care s-au prezentat intr-un centru de asistenta medicala primara sufereau de o tulburare de somatizare.
Un alt studiu din Regatul Unit asupra simptomelor neexplicate din spitale a descoperit ca acestea sunt frecvente in toate sectiile; in unele, mai mult de 50% dintre pacienti aveau astfel de simptome.
Cauze emotionale ale bolilor psihosomatice
In plus, afirma medicul neurolog Suzanne O’Sullivan in cartea sa, pana la o treime dintre pacientii care se prezinta intr-o clinica de neurologie au simptome neurologice care nu pot fi explicate; la acesti oameni se suspecteaza o cauza emotionala.
Cuvantul psihosomatic se refera la simptome fizice care apar din cauza unor cauze psihologice. Lacrimile si inrosirea fetei sunt exemple de astfel de fenomene, dar ele reprezinta doar raspunsuri normale, nu boli.
Boala apare atunci cand simptomele psihosomatice depasesc limita normalului si ne afecteaza abilitatea de a functiona sau ne pun in pericol sanatatea.
Majoritatea dintre noi stim ca stresul ne creste tensiunea si ne face mai susceptibili la ulcer gastric. Dar cati dintre noi stim cat de des emotiile ne pot produce dizabilitati grave fara nicio cauza fizica?
Efectul psihicului asupra fizicului a fost observat de multa vreme. In anul 400 iHR, Hipocrate a observat ca emotiile pot determina transpiratie si batai puternice ale inimii. Si pot duce la boli. Tot el credea ca pentru a trata bolnavii este necesar sa privim persoana ca pe un intreg si ca tratamentul mintii este la fel de important precum cel al corpului.
In prezent, daca boala fizica este unanim si firesc acceptata de cei afectati, cea psihica, orice forme ar imbraca, este privita de multe ori din exterior, de cei din jur si de societate, ca rusinoasa sau inexistenta.
Sau, in cel mai fericit caz, recunoscuta de medicii din alte specialitati, insa cu reticenta, „partial din frica de a-si enerva pacientii si partial din frica de a nu fi ratat ceva (…), acest diagnostic ramanand neclar undeva la coada listei dupa ce toate analizele ies normale si altceva nu se potriveste. Astfel, pacientii se trezesc frecvent blocati intr-o zona intre medicina si psihiatrie, in care niciuna dintre comunitati nu isi asuma pe deplin responsabilitatea. Prin urmare, este foarte dificil pentru un bolnav sa primeasca informatia ca simptomele sale fizice pot avea cauze psihice”.
Tocmai de aceea, spune autoarea, simptomele psihosomatice sunt, prin natura lor, dovezi ale negarii. Un simptom care nu poate fi masurat e un pretext ideal pentru negare. Ca medic neurolog, atunci cand infirma cauzalitatea fizica a unui diagnostic, ea prefera ca reactie din partea pacientilor „furia in locul negarii. Furia imi spune ca ai auzit mesajul, negarea imi spune ca nu. ” Si asta blocheaza procesul vindecarii.
Insa, prin expunerea cazurilor sale si a povestilor de viata a pacientilor sai, Suzanne O’Sullivan ofera si o perspectiva umana, plina de compasiune, inclusiv din propria experienta cu boala.
Simptomele din cadrul tulburarilor psihosomatice sunt, in primul rand, semnale de alarma care „vorbesc” despre frici, despre stres emotional, despre pierderi si suferinte inca neacceptate. Ele cer atentie, constientizare si schimbare.
Am luptat alaturi de pacientii mei sa acceptam puterea pe care mintea o are asupra corpului. (…) Pentru ca toti ne somatizam emotiile, fie ca ne dam seama sau nu. Mi-a luat peste 20 de ani sa ajung sa simt ca ma apropii macar de intelegerea acestor tulburari. Personal, ma linisteste oarecum ideea ca organismul meu poate reactiona astfel la stres. Si daca organismul meu vrea sa imi transmita ceva, am de gand sa il ascult, incheie autoarea.