"Eu nu tin minte sa imi fi spus ca o sa urmeze o operatie care ma va schilodi. Ori memoria mea ma lasa, ori e o durere prea mare, pe care inconstient o evit”.
Marina ne-a scris dupa ce a citit o alta istorie, a Nataliei Ciobanu, care sufera si acum din cauza unei manevre periculoase, pe care i-au aplicat-o medicul si moasa la nasterea copilului. Femeia spune ca desi nu cauta dreptate si nici nu ar avea de ce sa-i invinuiasca pe medici, se intreaba daca se putea altfel. De un an si jumatate ii tot rasuna in minte aceleasi cuvinte ale medicului care i-a monitorizat nasterea. „Se mai intampla si la alte femei. Multumeste-i lui Dumnezeu ca esti in viata si ai doi copii. Nu ii mai spune sotului ce s-a intamplat”.
Marina a povestit intamplarea ei cu ochii in lacrimi, fara sa le poata stapani.
„Pana la urma nu stiu daca trebuie sa-i multumesc ca am ramas in viata sau ca am ramas fara uter. Eu cred ca o buna parte din vina o poarta, totusi, medicii. Mi-au provocat foarte mult nasterea. Aveam 41 de saptamani si am fost internata pana sa nasc 7 zile. De miercuri au inceput sa imi dea pastile pentru a-mi provoca nasterea. Sambata mi-au spus ca imi vor provoca nasterea. La fiecare doua ore imi dadeau pastile. Am insistat sa imi faca cezariana, dar medicii au spus ca nu exista niciun risc ca sa apelam la cezariana. La ecografie copilul arata de 3.600, eu l-am nascut de 4.200. Cezariana imi spunea ca se face atunci cand este o problema, o urgenta. La sase dimineata, apoi la 8:00, la 10:00, la 12:00 mi-au dat pastile si mi-au zis ca daca pana la 15:00 nu se intampla nimic, mergem la cezariana. La ora 15.00 simteam dureri foarte mari. Asa am rezistat pana la ora 18.00. A venit medicul anesteziolog si mi-a facut epidurala, iar inainte de asta intravenos mi s-a administrat oxitocina”.
Te trezesti dimineata cu fata umflata? Iata 5 sfaturi care te scapa de aceasta problema
Marina a nascut la ora 21.00, aplicandu-i-se manevra Kristeller si vacuumul, intrucat copilul era mare pentru inaltimea si greutatea ei.
„Dupa nastere am inceput sa tremur, imi era frig, aveam convulsii, rugam asistentele sa imi aduca o patura. Aveam sufebrilitate si hemoragie mare. Atunci am inteles ca ceva nu este in regula. Era sambata, medici nu prea erau, era medicul de garda, medicul meu si inca un medic. Sotul imi povestea ca toti erau foarte agitati si alergau sa imi faca transfuzii. Pierdusem 2,5 litri de sange. Au chemat un medic de acasa. Acesta s-a uitat la mine si a zis ca daca nu se opreste hemoragia, atunci o sa ma opereze. Si acum ma intreb ce a provocat aceasta hemoragie? Mie mi s-a spus ca se mai intampla. Tin minte cum m-au dus in sala de operatie. Medicul i-a dat sotului o foaie sa semneze ca este de acord sa fiu operata. I-a spus ca nu are timp de explicatii, daca nu ma opereaza in urmatoarele 10 minute, ma pierd si .... a semnat”.
Marina spune ca dupa ce a nascut nu si-a vazut copilul si nici la piept nu i l-au pus. Abia dupa operatie i s-a adus. A urmat o perioada lunga de recuperare acasa, in care era ajutata de o ruda sa alapteze, sa faca baie si treburi casnice.
„Aveam dureri insuportabile, perioada de recuperare a fost foarte mare si dureroasa. Eu nu puteam sa iau copilul in brate, trebuia sa fie langa mine un om care sa imi puna copilul la piept, sa imi faca baie, sa ma ajute sa ma ridic. Nu am avut sustinere si nici curaj sa merg sa bat la usi. Imi pare rau, daca aveam pe cineva alaturi, poate mergeam. Atunci nu eram gata psihologic sa vorbesc, sa caut, sa merg. Nu voiam sa vorbesc pe tema asta deloc. Le-am interzis si rudelor sa imi mai aduca aminte sau sa imi vorbeasca despre asta”.
Marina povesteste ca a avut o sarcina usoara, chiar mai usoara decat prima. A nascut la acelasi medic la care a nascut si primul copil. Era un medic cu experienta si avea incredere in el ca totul va merge bine, chiar daca citise pe forumuri ca e un medic arogant.
Ea nu a scris nicio plangere la administratie sau la politie, iar cu medicul care i-a asistat nasterea s-a vazut o singura data. Prea marcata a fost de ceea ce i s-a intamplat.
„Cu o zi inainte de a naste, am vrut sa ma transfer la o clinica privata, dar medicul a insistat sa raman acolo. Acum as da orice bani pentru un comportament adecvat. Nu este vorba doar de medici, ci de tot personalul. In primul rand conteaza atitudinea fata de tine. La acel medic am mai fost la o singura consultatie dupa operatie. Imi spunea aceleasi cuvinte – „totul este bine, ovarele sunt. Nu iti face griji, deja ai doi copii. Spune multumesc ca ai si fata, si baiat. Esti implinita. Se mai intampla. Mai traiesc femei fara uter”.
Dupa externare, Marina a fost sfatuita sa nu-i spuna sotului ca i s-a extirpat uterul, pentru ca „dupa asta barbatul s-ar putea sa nu te mai vrea. Pe noi, dimpotriva, aceasta intamplare trista ne-a unit si mai mult”, povesteste femeia.
Marina spune ca nu a apelat la un psiholog. Nici nu avut timp sa se gandeasca la el. Si-a dorit foarte mult sa stearga singura cu un burete acea intamplare, dar acum isi da seama ca nu a reusit. Orice stire despre femei care au trecut prin tragedii la nastere, o rascolesc. Ar vrea sa adune suficient curaj ca intr-o zi sa mearga la acel medic sa-i ceara explicatii.
„Este o tema despre care nu esti gata oricand sa vorbesti. Vreau sa uit si sa traiesc cu asta, dar nu reusesc. Eu nu vreau sa o invinuiesc, nu stiu pana la urma ce s-a intamplat. Poate asa a fost sa fie. M-am blocat in acea perioada. Si, desi constientizez ca nu pot avea copii, simt ca mai vreau unul. Si inteleg ca nu-l voi putea avea niciodata”.
Cistita - infectia severa a tractului urinar. Vezi care este cauza aparitiei si cum poti o trata
Specialistii spun ca unul dintre motivele efectuarii histerectomiei sunt sangerarile abundente si prelungite, care pot fi cauzate de schimbari hormonale, infectii sau cancere.