Obezitatea infantila este o preocupare tot mai mare in randul autoritatilor din domeniul sanatatii si al oamenilor de stiinta din domeniu. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) estima in 2016 ca aproximativ 340 de milioane de copii si tineri cu varste cuprinse intre 5 si 19 ani din intreaga lume erau supraponderali sau obezi. Este cunoscut faptul ca obezitatea infantila este asociata cu o probabilitate mai mare de tulburari metabolice si boli cardiovasculare la varsta adulta.
Fetele obeze, risc crescut de boli cardiovasculare la maturitate
Potrivit autorilor unor cercetari¹ realizate in Brazilia, fetele obeze au prezentat un model de modificari ale profilului lipidic, care nu au fost observate la fetele fara obezitate si o tendinta mai mare spre a dezvolta bolilor cardiovasculare la varsta adulta. S-a constatat un risc mai mare ca aceste fete sa sufere modificari tipice obezitatii, cum ar fi tensiunea arteriala crescuta si dislipidemia. Astfel, obezitatea la fete pare a fi mai periculoasa.
Fetita alergica la apa, inclusiv la propriile lacrimi: „Ni se rupe inima, spune ca o arde!”
In studiul de fata, participantele obeze au avut niveluri crescute de trigliceride si LDL, asa-numitul„ colesterol rau ”, in timp ce HDL, „colesterolul bun” a fost mai mic decat la fetele cu greutate normala. Profilul lipidic al baietilor obezi inclusi in studiu nu a prezentat diferente semnificative fata de cel al baietilor cu greutate normala, potrivit cercetatorilor.
O cantitate substantiala de cercetari arata acest lucru, dar diferentele dintre baieti si fete in ceea ce priveste efectele obezitatii nu au fost studiate in profunzime. Astfel, in acest studiu s-au comparat fete si baieti obezi si non-obezi cu varste cuprinse intre 11 si 18 ani, abordand simultan nivelurile antropometrice, lipidice si lipoproteice, precum si nivelurile hormonilor si neuropeptidelor, cu un accent special pe raspunsurile dependente de sex.
Studiul a fost finantat de FAPESP prin intermediul a doua proiecte: „Anatomia cerebrala, mediatorii inflamatori si hormonii de reglare a apetitului la pacientii obezi pediatrici: Un studiu neurobiologic al obezitatii” si „Inflamarea sistemica la pacientii cu cancer cu casexie: mecanisme si strategii terapeutice, o abordare a medicinei translationale".
Studiul a fost realizat in colaborare cu Ricardo Riyoiti Uchida, neurolog si psihiatru care a actionat in calitate de investigator principal si a recrutat cei 92 de participanti la clinica ambulatorie pentru obezitate infantila a spitalului Santa Casa de Misericordia din Sao Paulo.
Uchida, care studiaza de multi ani obezitatea la copii, a folosit neuroimagistica pentru a incerca sa afle daca exista modificari in regiunile creierului asociate cu satietatea si cu apetitul la subiectii obezi. Un articol pe aceasta tema urmeaza sa fie publicat, axandu-se pe caracterizarea sistemului nervos central la pacientii obezi.
Echipa de cercetare a prelevat tensiunea arteriala a subiectilor si a colectat probe de sange pentru a masura concentratia plasmatica de colesterol total, colesterolul bun HDL, colesterolul rau LDL, lipoproteinele cu densitate foarte mica (VLDL) si trigliceridele.
Oamenii de stiinta au cautat, de asemenea, modele de alimentatie excesiva si dependenta de alimente bogate in zahar si bogate in grasimi, utilizand chestionare cu scop special. De asemenea, au masurat neuropeptidele legate de modificarile neuro-umorale si au detectat modificari semnificative la subiectii obezi.
Potrivit savantilor, neuropeptidele sunt eliberate ca raspuns la semnale periferice, cum ar fi hormonii, pentru a regla apetitul si echilibrul energetic. In plus, leptina (hormonul satietatii) si insulina interactioneaza cu neuropeptidele NPY, MCH si α-MSH, nu doar regland apetitul, ci si activand sistemul nervos simpatic, care poate contribui la tensiunea arteriala crescuta asociata cu obezitatea.
Obezitatea trebuie tratata diferit la fete si baieti
Aceste date privind diferentele dintre profilele hormonale ale fetelor si ale baietilor, citokinelor si profilurilor neuropeptidice indica necesitatea unui tratament personalizat. Cercetatorii spun ca oricat de mult s-ar dori conceperea unei singure strategii terapeutice bazate pe medicamente sau suplimente alimentare, constatarile arata ca fetele si baietii nu ar trebui tratati pentru obezitate ina celasi mod, chiar daca au aceeasi greutate si varsta, deoarece organismele lor raspund diferit la tratament.
Si alte doua lucrari² au fost scrise folosind datele colectate de la acelasi grup de voluntari. Prima, publicata in International Journal of Obesity, se concentreaza pe caracterizarea procesului inflamator, deoarece inflamatia cronica sistemica este semnificativa la subiectii obezi.
Echipa de cercetare a studiat mult timp o tulburare care este opusa obezitatii: casexia, adica pierderea extrema in greutate si pierderea muschilor, frecventa la pacientii cu cancer si SIDA. Inflamarea sistemica joaca un rol cheie in ambele afectiuni, asa ca savantii s-au concentrat mai intai asupra inflamatiei si rolului hormonilor si asupra modului in care acestea se raporteaza la predispozitia de a dezvolta boli cardiovasculare.
Majoritatea publicatiilor stiintifice despre obezitatea infantila, spun cercetatorii, se concentreaza pe o singura modificare specifica, cum ar fi inflamatia sau un hormon, de exemplu, sau pe o consecinta specifica a obezitatii, cum ar fi hipertensiunea arteriala. Acest studiu a incercat sa faca o conexiune intre mai multe elemente. Fiind vorba de o cohorta mare si de o cantitate mare de date, s-au putut caracteriza conexiunile, aratand cum sunt asociate toate modificarile din organismul obez.
Potrivit oamenilor de stiinta, analiza statistica asupra datelor a indicat aceste legaturi. De exemplu, nivelurile crescute de hormoni precum insulina si leptina pot fi cauza hipertensiunii arteriale, iar acest tip de informatii ar trebui luate in considerare la tratarea obezitatii. Medicii prescriu adesea medicamente antiinflamatorii, care pot intr-adevar sa atenueze un aspect al bolii, dar tratamentul va avea mai multe sanse de reusita daca se cunosc si alti factori care contribuie la boala.
Obezitatea este o afectiune multifactoriala, iar tratamentul nu poate fi unic. O alimentatie sanatoasa si exercitiile fizice regulate sunt importante in drumul spre o greutate normala, dar pot fi necesare si anumite medicamente, poate si interventii chirurgicale si psihoterapie.
Concluzia cercetatorilor este ca evaluarile bazate pe chestionare indica tulburari de alimentatie la nivel psihologic in randul acestor fete si baieti. Chiar daca este adevarat ca la acesti copii exista modificari ale neuropeptidelor si ale hormonilor, prezenta hipertensiunii arteriale, a inflamatiei si a altor factori, trebuie retinut ca acesti copii nu au doar o problema organica, ci si una de natura psihica. De aceea este important sa se faca studii asupra obezitatii la copii, pentru a contribui la un diagnostic precoce si la recomandarea unui tratamentul in timp util, inainte de aparitia complicatiilor care apar la maturitate.