Dincolo de marea, imensa bucurie de a aduce pe lume un copil, frica de nastere in sine este normala si este de inteles. Si, cel mai probabil, in majoritatea cazurilor principalul motiv este frica de durere.
Tocofobia insa este mai mult de atat. Este o frica extrema, paralizanta. Fiind – dupa cum o arata si denumirea – o fobie, este comparabila cu orice alta fobie, cum este cea de paianjeni sau de inaltime. Este o frica atat de severa, incat afecteaza calitatea vietii femeii insarcinate. Mai mult chiar, aceasta fobie se poate manifesta chiar si prin frica de a ramane insarcinata. Ceea ce o determina pe femeie sa evite acest lucru in ciuda faptului ca, in realitate, isi doreste sa aiba copii.
Exista doua tipuri diferite de tocofobie: primara si secundara. Tocofobia primara este atunci cand femeia nu a nascut niciodata si cu toate acestea manifesta aceasta frica exagerata. In cazul tocofobiei secundare, aceasta este cea in care femeia a nascut, iar frica este urmarea faptului ca a trecut prin aceasta experienta.
Din ce cauze apare frica de nastere?
Nu intotdeauna exista un motiv clar sau evident pentru care o femeie a dezvoltat tocofobie. Poate fi rezultatul unei acumulari de ganduri, frici, experiente si notiuni preconcepute despre nastere care se dezvolta pe parcursul vietii ei. Pot fi povestile inspaimantatoare (reale sau prezentate exagerat) auzite la mama, la bunica sau la prietene care au avut nasteri dificile, cu travaliu prelungit sau cu experiente dramatice.
Cu toate acestea exista cativa factori care sunt asociati cu un risc crescut de tocofobie:
Frica fata de tot ce are legatura cu domeniul medical – femeile cu tocofobie primara pot fi dintre cele care se tem, in general, de tot ce inseamna medic, spital, investigatii, proceduri, durere sau pierderea controlului.
De asemenea, este posibil ca acestea sa fi fost victime ale malpraxisului si sa nu mai aiba incredere in competentele medicilor. O alta situatie poate fi aceea in care femeia sa fie informata si sa aiba cunostinte peste medie cu privire la potentialele riscuri si complicatii ale unei nasteri.
Istorie personala traumatica – temerile legate de nastere pot proveni din experiente sexuale traumatice din trecut, indiferent daca au avut loc in copilarie sau la varsta adulta.
Experiente traumatice la nastere – in cazul femeilor care au nascut iar nasterea a fost deosebit de dureroasa sau cu complicatii, tocofobia secundara este similara tulburarii de stres posttraumatic.
Acelasi lucru se poate intampla si daca in antecedente exista un avort spontan sau o nastere cu fat mort. Cu toate acestea, tocofobia secundara poate sa apara chiar si in cazurile in care nasterea anterioara a fost normala, fara incidente.
Existenta unui istoric de anxietate si depresie – in aceasta situatie este cu atat mai probabil sa se dezvolte tocofobia. Exista dovezi care sugereaza ca si depresia prenatala poate creste riscul de aparitie a tocofobiei.
Frica de nastere (tocofobia): cum se manifesta?
Desi caracteristica tocofobiei este o frica psihologica intensa fata de nastere (termenul vine din grecescul „tokos”, care inseamna „nastere, urmas” si „phobos” care inseamna „frica”), aceasta nu este singurul simptom.
Tulburarilor depresive si de anxietate generalizata li se suprapun si alte manifestari, iar toate, impreuna, afecteaza calitatea vietii de zi cu zi.
Simptomele comune ale tocofobiei includ:
Atacuri de panica sau cresterea intensitatii episoadelor de anxietate (oboseala, ingrijorare irationala, dureri de cap);
Modificari de dispozitie;
Simptome de depresie (oboseala, durere corporala, scaderea apetitului, scaderea libidoului, pierderea interesului pentru activitatile preferate);
Insomnie sau cosmaruri;
Evitarea actului sexual;
Preocuparea pentru evitarea unei sarcini (dublarea sau chiar triplarea metodelor contraceptive folosite);
Obsesia pentru ceea ce ar putea „merge prost” in timpul nasterii, cum ar fi moartea materna sau a copilului ori nasterea unui copil cu defecte congenitale grave;
Solicitarea ca nasterea sa aiba loc prin operatie cezariana desi nu exista niciun motiv de natura medicala care sa o justifice.
La fel ca orice alta afectiune de natura psihologica (inclusiv fobiile), tocofobia este diagnosticata de un profesionist din acest domeniu, respectiv un psiholog sau un psihiatru. De multe ori, daca simptomele sunt raportate specialistului in obstetrica-ginecologie, chiar si acesta poate recunoaste afectiunea.
Ce e de facut
Nefiind decat o forma intensa de anxietate, tocofobia este tratabila. Cele doua cai principale sunt terapia (terapie cognitiv-comportamentala, psihoterapie) si medicatia.
Este de preferat sa se apeleze la un psihoterapeut cu experienta in tratarea acestei fobii. In ceea ce priveste administrarea de medicamente, planurile de tratament sunt personalizate.
